În limbajul politic american, președintele Obama este un „lame duck”. Adică se află la sfârșitul mandatului, dar are întreaga capacitate de a lua orice decizie crede de cuviință.

Cutuma în America este însă ca președintele care se pregătește să plece de la Casa Albă să se abțină de la decizii majore, care pot afecta mandatul succesorului său.

Iată, însă, că în interval de numai o săptămână, Barack Obama a avut două acțiuni cu implicații strategice majore asupra politicii americane.

Prima dintre ele este neexercitarea dreptului de veto față de rezoluția din 23 decembrie a Consiliului de Securitate, care condamnă Israelul pentru coloniile din Cisiordania și Ierusalimul de Est, fapt care a permis adoptarea documentului cu o majoritate zdrobitoare.

Gestul Washingtonului este unul fără precedent, iar gravitatea sa cu atât mai mare cu cât documente ulterioare, publicate de presa egipeană, demonstrează că administrația Obama nu doar că a permis, prin pasivitate, trecerea rezoluției, ci a fost „creierul” întregii acțiuni de la ONU.

Că este vorba de o acțiune atent premeditată o arată și discursul ținut miercuri, 28 decembrie, de John Kerry cu privire la Orientul Mijlociu, în fapt un nou atac la adresa Israelului, scos principal vinovat de tărăgănarea conflictului cu palestinienii.

Discursul lui Kerry a fost o veritabilă diatribă la adresa guvernului lui Netanyahu, catalogat drept „cel mai de dreapta” guvern din istoria Israelului.

Atacul fără precedent la adresa unui aliat istoric al Americii reprezintă bomboana pe colivă după opt ani în care acțiunile administrației Obama (sau lipsa lor) au transformat Orientul Mijlociu într-un teatru de război, au dus la apariția ISIS, au provocat valul de imigranți abătut asupra Europei și au dat apă la moară terorismului islamic.

Iar relațiile cu Israelul au ajuns la cel mai de jos nivel din istorie, mai aproape de „dușmănoase” decât de „reci”.

Lovitura de la ONU dată Israelului de Obama vine în condițiile în care succesorul său, care urmează să se instaleze peste numai trei săptămâni, anunțase o schimbare categorică de direcție și revenirea la relațiile privilegiate cu Țara Sfântă. Mai mult, Trump promisese că va recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului.

A doua acțiune cu urmări geo-strategice a lui Obama este expulzarea a 35 de diplomați ruși, din cauza presupusei implicări cibernetice a Moscovei în alegerile prezidențiale.

Deși administrația Obama nu a putut produce nici o dovadă a intruziunii Rusiei, în afara unor declarații „pe surse”, niciodată identificate, Departamentul de Stat s-a grăbit să treacă la represalii diplomatice împotriva Kremlinului.

Ca și în cazul Israelului, Donald Trump declarase că își dorește o normalizare a relațiilor cu Vladimir Putin și încetarea noului Război Rece dintre cele două puteri.

Cele două acțiuni luate de administrația Obama la apropierea termenului de expirare sunt doar vârful aisbergului unei politici concertate de minare a mandatului lui Obama. De dinamitare a Casei Albe înainte de instalarea viitorului președinte.

Barack Obama a anulat un program de control al cetățenilor din țările musulmane, instituit de administrația George W. Bush după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. National Security Entry Exit Registration System nu mai fusese utilizat de Obama din 2011 (ceea ce a și permis intrarea ilegală în Statele Unite a mii de musulmani neînregistrați), dar cadrul său legal, aflat încă în vigoare, putea fi folosit de  Donald Trump pentru a-și aplica politicile de supraveghere și control ale fluxurilor de imigranți din țările arabe, așa cum a promis insistent în campania electorală. După atacul terorist de la Berlin, Trump și-a reînnoit aceste promisiuni: „Cunoașteți proiectele mele”, a declarat el. „Aceasta dovedește că am avut sută la sută dreptate.”

Administrația Obama tocmai a anunțat că va transfera alți 18 dintre cei 59 de deținuți rămași la închisoarea Guantanamo (Cuba) într-un penitenciar din Statele Unite. Deși „lame duck” Obama nu va avea probabil timp să golească Guantanamo de teroriști, așa cum a promis la instalarea sa, în 2009, el izbutit totuși transferul a 242 dintre deținuții aflați aici la începutul mandatului său. Încă o acțiune anti-Trump, care, în campania electorală, promisese că va „umple Guantanamo cu tipi răi”.

O altă acțiune menită să torpileze începutul de mandat al lui Trump este interzicerea „pentru totdeauna” a oricăror foraje noi pentru hidrocarburi în regiuni vaste din Oceanul Atlantic și Oceanul Arctic. În ciuda faptului că viitorul președinte a anunțat relansarea exploatărilor de hidrocarburi și că va pune capăt „imixtiunii în viața americanilor” a Agenției americane de protecție a mediului.

Mai mult, din viitoarea echipă Trump fac parte numeroși „climatosceptici” (cei care nu cred în încălzirea globală), în frunte cu noul secretar de stat Rex Tillerson, patronul colosului petrolier Exxon Mobile.

Un al băț gros băgat de Obama în roatele viitoarei administrații Trump este ratificarea unei reglementări care împiedică statele să-și întrerupă finanțările destinate centrelor de planificare familiată, în condițiile în care viitorul președinte este decis să numească la Curtea Supremă judecători cunoscuți pentru atitudinea lor împotriva avorturilor.

Evident că toate aceste mine menite să-i dinamiteze începutul de mandat îl incomodează serios pe Donald Trump. Într-un mesaj recent pe Twitter, acesta nota:

„Voi face tot ce pot pentru a nu ține seama de numeroasele declarații incendiare și de obstacolele președintelui O. Credeam că va fi o tranziție liniștită. NU!”

Însă această pârjolire a pământurilor pusă la cale de actualul președinte arată ceva mult mai important: că Barack Obama nu se va mulțumi cu rolul de „lame duck”, fie el și „un rățoi jucător”, pentru a ieși din scena politică pe 20 ianuarie, după modelul tuturor predecesorilor săi.

Dimpotrivă, toate acțiunile sale dovedesc că, în lipsa unui lider evident și al degrigoladei în care se află Partidul Democrat, Obama se pregătește să-și asume el rolul de a coagula toată opoziția de Stânga din America – politică, ideologică, de stradă. În spatele său va sta o bună parte din marea finanță care a alimentat-o pe Hillary Clinton cu sume fabuloase.

Pe 8 noiembrie, Donald Trump a câștigat doar o luptă. Declarația recentă a lui Barack Obama, că el (spre deosebire de Hillary) ar fi câștigat un al treilea mandat este mai mult decât expresia unei frustrări omenești. Este o declarație de război.