A trecut un an. De la începutul unei poveşti nefericite care a dat startul unor râuri de cuvinte, analize, comentarii pentru un război pe cât de absurd, pe atât de riscant pentru însăși soarta umanității. Dacă este adevărat că rațiunea și adevărul nu stau niciodată de o singură parte, la fel de adevărat este că în fața morții și distrugerii omenirea ar trebui să revină în prim-plan, în sensul general al respectului pentru valorile profunde ale fiecărei persoane, dar şi în perspectiva valorii irepetabile a fiecărui om.

Numai că în războiul declanșat de Rusia în mediul rural al Ucrainei, omenirea pare să nu-și mai găsească un loc, învinsă de politică, de putere, de logica unei victorii care pare din ce în ce mai mult că se poată traduce într-o dublă înfrângere. 

A privi realitatea războiului înseamnă a pune oamenii pe primul loc: numeroasele victime, milioanele de refugiați, distrugerea caselor și a familiilor. Și atunci nu ar trebui să existe nimic altceva decat cronica unei drame imense, cu o privire pasională și plină de compasiune precum cea a lui Filippo Poletti în cea mai recentă carte a sa, intitulată ''Ucraina: gramatica iadului''.

„Vom restabili pacea și, odată cu ea, credința în umanitate”

Poletti, top voice la Linkedin, expert în formare și comunicare, a adunat poveștile războiului împreună cu mărturiile foarte semnificative și emoționante ale unor femei găzduite la Milano de fundația Progetto Arca onlus și de Academia Ucraineană de Balet. Aşa cum scrie în introducere Andrii Kartysh, consulul general al Ucrainei la Milano, ''mii de copii, singuri, însoțiți de prieteni de familie, sau de un singur părinte, au fost nevoiți să părăsească țara, căutând refugiu departe de epicentrul războiului. Primirea lor în nordul Italiei, și în special la Milano, a fost exemplară. În general, solidaritatea și umanitatea demonstrate de italieni ne-au surprins''

O solidaritate care s-a exprimat în multe feluri: nu numai în ospitalitate, ci și în ajutor umanitar, sprijin logistic, asistență medicală. Și consulul conchide: ''Vom restabili pacea și, odată cu ea, credința în umanitate''.

Tocmai această credință în umanitate a determinat Progetto Arca, asociaţie implicată zilnic în acordarea de ajutor persoanelor fără adăpost din Milano, să înceapă o serie de acţiuni la granițele dintre Ucraina și România, înființând cantine pentru miile de persoane strămutate. Aceeaşi credință în umanitate este cea care a determinat Fondazione Fiera di Milano să-și pună la dispoziție toate abilitățile pentru a sprijini crearea de centre de primire la Târgul de la Varșovia și să trimită camioane încărcate cu alimente, medicamente și jucării, potrivit gianfrancofabi.blog

Filippo Poletti scrie în introducerea cărţii sale: ''Așa cum e normal să fie, știrile s-au concentrat pe povestea din Ucraina și pe durerea celor care, într-o zi de iarnă, înainte de răsăritul soarelui și-au văzut viața complet bulversată''.

Povești de război, să nu uităm. Mesaje dintr-o țară distrusă. În speranța că omenirea poate supraviețui și se poate ridica din nou în toate dimensiunile ei. O flacără care poate fi menținută în continuare aprinsă chiar și din Italia. Pentru a salva o umanitate pierdută în război.

 

(Traducerea Rador)