Este una dintre marile poveşti de dragoste ale istoriei. Ca intensitate, ca impact asupra memoriei colective, ca impact asupra artelor, poate sta în același rând cu iubirea dintre Joséphine şi Napoleon, Antoniu şi Cleopatra…

La Editura Trei a apărut volumul „Ecaterina cea Mare & Potemkin. O dragoste imperială”, de  Simon Sebag Montefiore, un celebru istoric britanic. Cartea a fost nominalizată la premiile Samuel Johnson, Duff Cooper şi Marsh Biography.

„O biografie splendid scrisă, o carte care reuşeşte să ne surprindă în multiple feluri. Nu numai că scoate din umbra istoriei personalitatea lui Potemkin şi cariera sa excentrică, dar aduce la viaţă Rusia aristocratică a secolului al XVIII-lea… Este evident că ceea ce l-a fascinat pe Sebag Montefiore este însuşi omul – personalitatea, realizările, relaţia sa de o viaţă cu suverana-amantă –, iar această fascinaţie transpare în fiecare pagină a cărţii”, scrie Anne Applebaum.

„O carte magnifică… Reabilitarea plină de pasiune şi de devotament a eroului lui Montefiore este numai unul dintre nenumăratele atuuri minunate ale acestei cărţi. Realizată în urma cercetării amănunţite a arhivelor ruseşti, este o lucrare ştiinţifică deosebită… O biografie superbă… greu de imaginat că va putea fi întrecută vreodată”, spune alți critici.
Iată o descriere a celor două personaje, care au marcat istoria iubirilor celebre.


„Potemkin îşi pierduse de mult frumuseţea de Alcibiade. Acum avea o înfăţişare bizară, uluitoare, care îi fascina, îi îngrozea şi îi atrăgea în egală măsură pe contemporani. Avea o statură colosală, însă era încă zvelt; mult admiratele sale plete erau lungi şi nepieptănate, de un castaniu intens, aproape arămiu; uneori, purta peruci cenuşii. Şi capul îi era titanic, aproape în formă de pară. Profilul său amintea de liniile delicate ale unui porumbel — poate de aceea îi zicea aşa Ecaterina.
Chipul îi era palid, lung, slab şi ciudat de sensibil pentru un om atât de uriaş — mai mult poet decât general. Gura era poate cea mai deosebită trăsătură a sa: avea buzele cărnoase şi roşii; dinţii puternici şi albi, un avantaj rar în acele vremuri; bărbia, despicată.”

Iar împărăteasa este descrisă așa: „Ecaterina era în continuare o femeie frumoasă, ispititoare şi maiestuoasă, în floarea vârstei. Avea fruntea înaltă şi expresivă, iar ochii de un albastru strălucitor reflectau un calm arogant şi ironic. Avea genele negre, gura frumos conturată, nasul acvilin, pielea îşi păstrase albeaţa şi prospeţimea, iar ţinuta o făcea să pară mai înaltă decât era.
Îşi ascundea rotunjimile voluptuoase sub „un caftan larg cu mâneci ample… asemănător vechiului port moscovit.”
Toată lumea o lăuda pentru "demnitatea îndulcită de graţie", care o făcea să fie "încă frumoasă, extrem de deşteaptă şi atotcunoscătoare, arătând în iubirile sale un spirit romantic."

Ca tânăr ofiţer de gardă, Grigori Potemkin a atras atenţia Ecaterinei, la acea vreme Mare Ducesă a Rusiei, cu un gest teatral plin de mare galanterie în timpul loviturii de palat care a adus-o pe aceasta la tron. În cei treizeci de ani care au urmat, avea să devină iubitul ei, partener la domnie şi soţ într-o căsătorie secretă, care lăsa libertate amândurora pentru satisfacerea propriilor extravaganţe sexuale. Potemkin s-a dovedit a fi unul dintre cei mai sclipitori oameni de stat ai secolului al XVIII-lea, ajutând-o pe Ecaterina să extindă Imperiul Rus şi manipulând cu îndemânare aliaţi şi adversari, de la Constantinopol până la Londra”.

Această biografie recreează cu însufleţire personalitatea flamboaiantă şi realizările lui Potemkin şi îi redă locul cuvenit ca un adevărat colos al secolului al XVIII-lea.

Volumul este o cronică a relaţiei tumultuoase dintre Potemkin şi Ecaterina, a extraordinarei poveşti de dragoste dintre două personalităţi puternice care au influenţat cursul istoriei. Aducând la viaţă aceste personaje cu destine romaneşti, Montefiore relatează totodată povestea creării Imperiului Rus. O biografie la superlativ – intimă şi panoramică, explodând de viaţă şi pasiune.