Noua Lege a salarizării lovește cercetarea de două ori. Ce se întâmplă cu salariile oamenilor de știință

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Noua variantă a Legii salarizării modifică nu doar valoarea de referință folosită pentru calcularea salariilor, ci și coeficienții unor funcții din cercetare, ceea ce produce pentru anumite categorii reduceri mult mai mari decât scăderea generală de 2,44%.

Unul dintre cele mai clare exemple este cel al cercetătorului științific II. În variantele din mai și iulie, salariul de bază rezultat din grilă era de aproximativ 12.267 de lei. În noua formă, suma ajunge la 10.000 de lei.

Diferența este de aproximativ 2.267 de lei pe lună, respectiv 18,5%.

Nu este doar efectul valorii de referință

Noua variantă a proiectului stabilește valoarea de referință la 4.000 de lei, față de 4.100 de lei în proiectul anterior.

Dacă un coeficient ar fi rămas neschimbat, această modificare ar fi redus matematic salariul rezultat din grilă cu aproximativ 2,44%.

În cazul cercetătorului științific II însă, reducerea este mult mai mare.

Coeficientul funcției scade de la aproximativ 2,992 la 2,5. Prin urmare, salariul este afectat simultan de două modificări: baza de calcul este mai mică, iar coeficientul funcției este redus.

Calculul explică diferența dintre o ajustare generală și una punctuală.

La valoarea de referință de 4.100 de lei și coeficientul de aproximativ 2,992, rezultatul era în jur de 12.267 de lei.

În noua variantă, combinația dintre valoarea de referință de 4.000 de lei și coeficientul de 2,5 conduce la un salariu de bază de 10.000 de lei.

Pierderea ajunge la peste 2.200 de lei pe lună

În termeni nominali, diferența este de aproximativ 2.267 de lei brut pe lună.

Calculată anual, diferența ajunge la peste 27.000 de lei brut.

Este important însă că această sumă reprezintă diferența dintre salariile de bază rezultate din proiectele succesive ale legii, nu o reducere automată a salariului efectiv încasat de fiecare cercetător.

Proiectul prevede mecanisme de protecție pentru angajații al căror venit salarial ar ajunge sub nivelul aflat în plată.

Prin urmare, reducerea din grilă și reducerea efectivă a venitului lunar nu sunt același lucru.

Funcțiile de conducere din cercetare sunt afectate

Modificările nu se limitează la cercetătorii științifici.

În cazul unui director general de institut de cercetare, gradul I, coeficientul este redus de la aproximativ 4,5306 la 3,94162.

Salariul de bază rezultat din grilă coboară astfel de la aproximativ 18.575 de lei la 15.766 de lei.

Diferența este de circa 2.809 lei, adică aproximativ 15,1%.

Și aici mecanismul este similar: reducerea nu poate fi explicată doar prin scăderea valorii de referință. Coeficientul funcției este, la rândul său, diminuat.

De ce este importantă diferența dintre coeficient și valoarea de referință

Cele două elemente au roluri diferite în formula salarială.

Valoarea de referință este baza comună de calcul, iar coeficientul reflectă poziția funcției în grila de salarizare.

Când scade doar valoarea de referință, efectul este relativ uniform asupra funcțiilor care păstrează aceiași coeficienți.

Când este redus și coeficientul, impactul devine mult mai puternic pentru funcția respectivă.

Aceasta este explicația pentru care noul proiect poate produce o scădere de aproximativ 2,44% pentru multe funcții, dar reduceri de 15%-18% pentru anumite poziții din cercetare.

111 de coeficienți au fost reduși

Comparația dintre proiectele din iulie și august arată că majoritatea coeficienților au rămas neschimbați.

Din cele 2.980 de valori comparabile analizate, 2.582, adică 86,6%, au rămas la același nivel. În schimb, 111 coeficienți au fost reduși, iar 287 au fost majorați.

salarii / sursa foto: arhiva EVZ

Prin urmare, cazul cercetării se înscrie într-o categorie mai restrânsă de funcții pentru care noua variantă nu se limitează la aplicarea unei valori de referință mai mici.

Pentru aceste funcții, autorii proiectului au modificat și poziționarea în grilă.

Cercetarea nu este singurul domeniu cu reduceri punctuale

Situații similare apar și în alte familii ocupaționale.

În învățământ, de exemplu, unele funcții administrative și de specialitate au coeficienți mai mici în noua variantă. Într-un caz analizat, pentru funcții precum bibliotecar, bibliograf, conservator, restaurator sau analist, grad I, coeficientul scade de la aproximativ 2,15 la 1,86, iar salariul rezultat coboară de la aproximativ 8.814 la 7.426 de lei.

În același timp, există și domenii în care coeficienții cresc.

Diplomația oferă unul dintre cele mai clare exemple. Pentru un cancelarist relații I cu studii superioare, coeficientul urcă de la aproximativ 1,47 la 2,45, iar salariul calculat crește de la circa 6.012 la 9.800 de lei.

Așadar, noua grilă nu produce o reducere uniformă a salarizării bugetare.

Ce se întâmplă cu salariul aflat deja în plată

Pentru angajații care ar ajunge la un salariu calculat mai mic decât cel primit înaintea aplicării noii grile, proiectul prevede „diferența salarială tranzitorie”.

Aceasta are rolul de a evita o reducere imediată a venitului.

Practic, salariul stabilit de noua grilă poate fi mai mic, dar diferența până la venitul aflat în plată este menținută separat, potrivit regulilor tranzitorii prevăzute de proiect.

De aceea, cifra de 18,5% trebuie interpretată cu atenție.

Ea arată diferența dintre două salarii rezultate din grilele proiectate, nu faptul că fiecare cercetător științific II va pierde automat 18,5% din banii încasați.

De ce cazul cercetării este important

Modificările sunt relevante deoarece arată cum poate funcționa noua arhitectură salarială în practică.

O reducere a valorii de referință afectează numeroase categorii în mod automat.

Reducerea suplimentară a coeficientului reprezintă însă o decizie punctuală privind poziționarea unei funcții în grila salarială.

În cazul cercetării, cele două modificări se suprapun.

Rezultatul este o diferență mult mai mare între salariul calculat în variantele precedente și cel din ultima formă a proiectului.