Neagu Djuvara, valențele și permanențele Istoriei. Neagu Djuvara reprezintă o figură deosebit de interesantă pentru istoriografia românească din mai multe puncte de vedere

 Prin vârsta venerabilă trăită, 102 ani aproape, prin studiile sale, prin experiența sa de viață, prin epocile prin care a trecut, prin originile sale până la urmă, Neagu Bunea Djuvara, cum apare în actele de stare civilă, marele istoric își are locul lui în istoriografie.

Neagu Djuvara - Moștenirea gloriei unor familii ilustre

Neagu Djuvara s-a născut la București, la 31 august 1916. Mama sa se numea Tinca Grădișteanu și făcea parte din celebra familie muntenească a boierilor Grădișteni. Tatăl său se numea Marcel Djuvara, A fost fratele Ministrului Afacerilor Străine Alexandru Djuvara.

Tatăl istoricului Neagu Djuvara fusese student la Universitatea Charlottenburg-Berlin, a devenit inginer și ofițer genist. A murit din cauza pandemiei de „gripă spaniolă” în 1918. A povestit că mama sa, cu el în brațe, în 1917, a fugit din Sankt-Petersburg cu ultimul tren care pleca din metropola rusă.

Bunicul său, Trandafir Djuvara a fost ministru plenipotențiar al României la Înalta Poartă. După tată, Neagu Djuvara se provenea din negustori de origine macedo-română.  Tânărul Neagu Djuvara a obținut două licențe în Franța, în 1937, în Istorie și 1940, în Drept, ambele la Paris, la  Universitatea Sorbona.

 

Neagu Djuvara între ascendența ilustră....

 Neagu Djuvara a relatat o amintire expusă de bunicul său. Vorbim de o lecție autentică de diplomație. Trandafir Djuvara nu fuma. Sultanul, în cursul unei audiențe i-a oferit o țigară de foi. Nefiind fumător, a considerat că nu trebuia să-l jignească pe Sultan. A ales să îi spună: „Majestate, voi păstra țigara de foi ca simbol al amintirii prieteniei și al excelentei primiri cu care m-ați onorat fiindcă nu vreau ca fumând-o, amintirea să se risipiească asemeni fumului acestei țigări”

Neagu Djuvara, în jurul vârstei de 21 de ani, când se pregătea să-și susțină licența la Paris, la prestigioasa Universitate Sorbona a venit în contact cu idei legionare.

...și tentația legionarismului

El rememora acest moment astfel:

„Am fost molipsit de câțiva studenți români veniți la Paris, care făceau prozelitism legionar și care constituiseră un „cuib” acolo. Ce ne atrăgea? Ne atrăgea, mai întâi de toate, o parte de arhaism. Adică, pentru ei, era esențială întoarcerea la o limbă română mai curată, la țăranul care nu fusese încă murdărit de modernism, de străinătate.

Era și un fel de xenofobie, bineînțeles, era și antisemitism. Este vorba despre o curățire morală... Să facem un om nou, un român nou! Iar noi am crezut în chestia asta, am crezut chiar cu expresii copilărești, absurde - „Să facem o țară ca soarele sfânt de pe cer!”

Evident, avea să mai spună și faptul că în 1940, foarte mulți români, pe fondul prăbușirii statului român, crezuseră în calea arătată de Mișcarea Legionară fără a fi ei înșiși legionari. El a mai spus că asasinatele politice pe care legionarii le-au generalizat nu făceau parte din tradiția politică românească.

De multe ori, în emigrație, Neagu Djuvara a exprimat faptul că, în mod evident, bătrânețea i-a arătat ceva. Aventura legionară a fost profund greșită pentru România dar și pentru sine ca om. A considerat că a primit o lecție importantă din partea Istoriei, căreia i s-a dedicat ca student și, după vârsta de 70 de ani, ca profesor.

 Actul de la 23 august 1944 și emigrația

Neagu Djuvara a luptat pe Frontul de Est, fiind rănit la Odessa. A ocupat prin concurs în luna mai 1943, un post la Ministerul Afacerilor Străine. A fost angajat la Departamentul Cifrului. A avut numeroase misiuni de curier diplomatic. Misiunea vieții sale a fost aceea de a megfe la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944. Ducea mesajul lui Antonescu despre armistițiul cu URSS. Marele istoric avea să lămurească misterul faimoasei telegrame a armistițiului. Antonescu avea așteptări neconforme cu realitatea, pe care URSS nu le-ar fi acceptat niciodată.

Djuvara a rămas în Suedia ca secretar de legație iar în 1947 a refuzat să mai vină în țară. A activat în emigrația românească apoi a plecat în Niger, unde a devenit consilier diplomatic francez în Niger, a predat cursuri de istorie și relații internaționale în cea mai importantă universitate din Niger. Practic a activat acolo în intervalul 1961-1983. A reluat corespondența cu marele filosof al istoriei Raymond Aron, a acceptat să înceapă o teză de doctorat pe care a finalizat-o în anul 1972, cu o temă de filosofia istoriei.

Teza de doctorat condusă de Raymond Aron

Tema ar fi una de profundă actualitate, chiar și astăzi, la 54 de ani de la momentul susținereii tezei. Neagu Djuvara a emis o primă teorie, aceea că atunci când imperiile decad, zonele și popoarele de la marginea acestor imperii încept să fie pe un trend ascendent în istorie. Evident, avea perfectă dreptate, numai dacă este să ne imaginăm rolul goților în perioada târzie a Imperiului Roman, în zona Buzăului de astăzi, unde Împăratul Constantin cel Mare îi așezase ca populații cu tratat de prietenie (foederati/federați) sau rolul românilor în Epocile Medievală și Modernă între Imperiile Habsburgic, Rus și Otoman după decăderea puternicelor state medievale Ungaria și Polonia.

Relația dintre maestru și discipol a fost una extraordinară. Neagu Djuvara, fiind în misiunile sale diplomatice din Africa nu putea ajunge la Paris de câte ori și-ar fi dorit. Coresponda intens cu Raymond Aron și îi trimitea zeci și zeci de pagini din ceea ce va fi teza sa de doctorat pe care, din fericire, a reușit să o finalizeze.

 

Ipotezele marelui istoric

 

Două ipoteze și o considerație istoriografice a lansat Neagu Djuvara. A fost puternic contestat pentru că a spus că în Evul Mediu Timpuriu, populația românească, de agricultori, păstori sedentari a fost coordonată de o elită de migratori romanizați, printre ultimele neamuri migratoare, cumanii. Contestatarii invocă urme arheologice, însă sunt multe toponime și hidronime de origine cumanică prezente în limba română. Așadar, dacă nu ar fi rezidat aici cumanii, dacă n-ar fi avut poziții de conducere, cum ar fi păstrat populația aceste denumiri în uz?

O a doua ipoteză, care a inflamat spiritele a fost aceea că aromânii și românii nu sunt frați. Neagu Djuvara susține că aromânii, istroromânii, macedoromânii sunt un fel de „veri îndepărtați” ai românilor. Ei sunt romanitatea sud-dunăreană, rezultată din romanizarea Macedoniei începând din 146 î.Hr., deci cu 252 de ani înainte de debutul romanizării geto-dacilor, petrecut oficial în 106 d.Hr., geto-dacii fiind romanitatea nord-dunăreană. Migrația slavilor va rupe cele două ramuri ale romanității orientale, de nord și de sud.

Falsificarea istoriei a fost mereu tentantă pentru politicienii români și istoricii aserviți acestora

Cea mai importantă considerație istoriografică pe care a făcut-o istoricul Neagu Djuvara a fost că nu numai în perioada comunistă s-a falsificat istoriografia ci și în perioada interbelică, pentru a servi unor motive politice.

Neagu Djuvara ne-a lăsat sute de ore de interviuri radio-tv, numeroase cărți, studii și articole pe teme istorice unde numai oamenii cu adevărat înzestrați pentru Istorie s-ar fi avântat.

Neagu Djuvara a fost în perioada 1984-1989, Secretar-General al Casei Românești de la Paris.

Regreul marelui istoric

Neagu Djuvara a avut mereu regretul că a ajuns să predea Istoria când un profesor din România ar fi fost pensionat de cel puțin un deceniu. Practic, activitatea de profesor și istoric la Universitatea din București, a fost în perioada 1991-1998. Adică, de la vârsta de 75 de ani până la vârsta de 82 de ani. A continuat să fie activ până când a împlinit un secol de viață.

A fost avansat la gradul de general de brigadă în rezervă, fiindcă a fost ofițer al Armatei Române, pe frontul celui de Al Doilea Război Mondial.  A fost Doctor Honoris Causa al Universităților din București  și din Galați.

Marele istoric ne-a părăsit la data de 25 ianuarie 2018, la București.