Datornicii se grăbesc să-şi achite restanţele când firma de recuperare ameninţă că le va confisca animalele în contul creanţei. Cel mai rapid se vând autoturismele, iar cel mai greu - locuinţele.

Românii s-au învăţat să piardă aproape orice când sunt executaţi silit pentru un credit neplătit, de la maşina personală până la locuinţă, dar pun piciorul în prag când vine vorba despre animalele proprii. Cu eforturi mari, găsesc bani pentru a le răscumpăra şi a nu le lăsa pe mâna recuperatorilor. Alături de autoturisme, bunuri de uz gospodăresc, clădiri, terenuri, apartamente, case, vile, animalele fac parte din bunurile renstanţierilor bancari ce pot fi executate, spune Ion Iliuţă, senior partner la firma de recuperare Kolcze Iliuţă&Asociaţii.

"Au fost cazuri, ce-i drept puţine, mai ales în mediul rural, când obiectul executărilor silite l-au constituit animalele aflate în gospodăriile restanţierilor. Însă niciuna dintre executările silite nu a fost finalizată prin vânzarea animalelor. Debitorii au preferat săşi achite debitele când executorii au instituit sechestrul asupra acestor «bunuri»", a declarat Iliuţă pentru EVZ.

Românii scapă de executare prin înstrăinarea bunurilor

Potrivit legislaţiei, firmele pot executa silit pentru recuperea debitelor orice bun aflat în posesia datornicului dacă acesta nu este un mijloc de câştigare a existenţei.

Înainte de a trece la executare, recuperatorii trebuie să încheie un contract cu un birou de executori judecătoreşti, să obţină încuviinţarea executării silite, să emită somaţia de plată către debitor şi să trimită adrese către toate instituţiile care pot furniza informaţii despre bunurile debitorului. Astfel, mulţi români află că vor fi executaţi şi înstrăinează bunurile, care nu mai pot fi confiscate.

"În urmă cu câţiva ani, executarea era un element-surpriză, dar acum procedura e mult mai complexă. Debitorul află din timp şi îşi înstrăinează bunurile care ar putea fi confiscate", a spus Marcel Toader, avocatul firmei de recuperări creanţe comerciale Lex Grup Consulting.

Potrivit acestuia, rata de recuperare a firmei a scăzut de la 80%-85%, cât era în urmă cu doi ani, la 50% în prezent. În plus, şomajul ridicat, reducerile salariale şi creşterea preţurilor au scăzut rata de succes la recuperarea creditelor de la persoanele fizice, spune Ion Iliuţă.

Maşinile se vând uşor

Marcel Toader spune că bunurile care se vând cel mai bine sunt maşinile, "indiferent de vechimea lor", în schimb imobilele sunt valorificate foarte greu. Aceeaşi situaţie e valabilă pentru Kolcze Iliuţă&Asociaţii. Ion Iliuţă spune că vânzările de imobile decurg destul de greu nu doar din cauza crizei, ci şi a procedurilor juridice complexe ce trebuie urmate. Bunurile sunt valorificate la licitaţii ce sunt făcute publice, conform legii, la sediile birourilor executorilor judecătoreşti, la sediile instanţelor de executare, dar şi pe site-urile de specialitate, a precizat Ion Iliuţă.

În cadrul primei licitaţii, preţul de vânzare este cel stabilit de evaluator. Dacă bunul nu se vinde, atunci se va aplica un discount de 25%, începând cu a doua licitaţie.

Firmele de specialitate se ocupă de recuperarea creanţelor care se află în posesia băncilor şi a partenerilor comerciali, dar recuperează şi credite în nume propriu. Acestea din urmă sunt cumpărate în prealabil de la firme sau de la bănci pentru un procent ce variază între 3% şi 20% din valoarea creanţei.

EROARE BANCARĂ

Papagal confiscat din greşeală în SUA

În 2010, Angela Iannelli, o femeie de 46 de ani din Pittsburgh, Statele Unite ale Americii, a dat în judecată Bank of America pe motiv că, deşi avea ratele plătite la zi, banca a executat-o în mod abuziv, confiscându-i papagalul care se afla în locuinţă, răscolindu-i bunurile şi deconectând-o de la utilităţi. Iannelli a sunat la bancă pentru a protesta şi pentru a-şi recupera papagalul.

Iniţial, angajaţii i-au spus că nu ştiu unde se află pasărea, dar ulterior i-au indicat o adresă care se afla la 80 de mile depărtare. Reprezentanţii Bank of America şi-au cerut scuze pentru acest incident, admiţând că a fost o eroare cauzată de un angajat.