Jaful Băncii de Stat din 1959, cea mai spectaculoasă lovitură, a umilit autoritățile comuniste

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

În istoria criminologiei românești, anul 1959 este marcat de cel mai spectaculos, îndrăzneț și bizar jaf armat din întreaga perioadă comunistă.

Jaful bandei Ioanid asupra unei mașini a Băncii de Stat a Republicii Populare Române. Au reușit să fure o mică avere.

Într-o epocă dominată de teroarea Securității, în care Miliția controla strict fiecare mișcare, iar armele de foc erau de negăsit pentru cetățenii de rând, un grup de intelectuali evrei, cu poziții importante în aparatul de stat, a reușit să execute o lovitură ca în filmele de la Hollywood. Cu inteligență și curaj.

Iată povestea istorică a cazului care a umilit regimul comunist și a dus la unul dintre cele mai faimoase procese din perioada postbelică.

Istoria fascinantă a Salatei „A la Russe”. sau Salata Rusească. Rețeta originală, din saloanele țarilor în bucătăriile românești

Coșmarul trăit de Florin Zamfirescu. Panourile solare i-au distrus întreaga aparatură din casă

Jaf la bancă. sursa: Everett Collection/Dreamstime

Jaful de la sucursala Giulești: 28 iulie 1959

În dimineața zilei de 28 iulie 1959, o mașină de tip Volga, de culoare neagră, blochează o autospecială a Băncii de Stat în fața sucursalei din cartierul Giulești, București. Din mașină coboară mai mulți bărbați înarmați și purtând măști, care îi amenință pe încasatori.

În doar câteva zeci de secunde, atacatorii golesc mașina de valori, reușind să sustragă suma astronomică de 1.686.000 de lei Reprezenta echivalentul a peste 400 de salarii medii de la acea vreme.

Banii erau proaspăt tipăriți și urmau să fie distribuiți. Atacatorii au dispărut rapid de la fața locului, lăsând autoritățile într-o stare de șoc total.

Faptul că un jaf armat a fost posibil în plin regim totalitar reprezenta o palmă uriașă pe obrazul Securității.

Cine alcătuia „Banda Ioanid”

Ancheta a durat aproximativ două luni, timp în care Securitatea a mobilizat resurse uriașe. Spre surpriza anchetatorilor, autorii nu erau infractori de drept comun, ci un grup de intelectuali rafinați, mulți dintre ei membri de partid, cu un statut social înalt și legături în protipendada regimului. Conducătorii grupului erau frații Ioanid:

• Alexandru Ioanid (născut Herman Leibovici) – colonel de Miliție și fost director al Direcției Judiciare a Inspectoratului General al Miliției. El era căsătorit cu sora Monicăi Sevianu.
• Paul Ioanid (născut Pinkus Leibovici) – om de știință, inginer aeronautic și specialist în rachete, profesor la Academia Militară.
• Monica Sevianu – fostă luptătoare în mișcarea comunistă ilegalistă, singura femeie din grup.
• Igor Sevianu – inginer aeronautic.
• Sașa Mușat (Abrașa Leibovici) – istoric, profesor la Universitatea din București și văr cu frații Ioanid.
• Haralambie Obedeanu (Lazarovici) – jurnalist, fost redactor la ziarul Scînteia.

Capturarea

Toți membrii grupului au fost arestați în toamna anului 1959. Deși Securitatea a recuperat cea mai mare parte a banilor, care fuseseră ascunși prin diverse locații sau îngropați, motivația din spatele jafului a rămas parțial un mister.

S-a speculat că banii urmau să fie folosiți pentru a finanța plecarea lor ilegală din țară sau pentru a sprijini organizații sioniste din Israel, deși în timpul interogatoriilor s-au invocat și motive pur ideologice sau de aventură.

Bizarul film propagandistic

Înainte de proces, regimul comunist a orchestrat o mișcare de propagandă unică: i-a obligat pe cei șase membri ai bandei să își joace propriile roluri într-un film de reconstituire a jafului.

Pelicula, numită „Reconstituirea” (a nu se confunda cu celebrul film al lui Lucian Pintilie), a fost regizată de Virgil Calotescu sub stricta supraveghere a Securității.

Filmul era destinat exclusiv activiștilor de partid și cadrelor Ministerului de Interne, ca material didactic și de propagandă pentru a demonstra „decadența elementelor burgheze și sioniste”.

Sentința: Un sfârșit tragic

Procesul s-a desfășurat cu ușile închise, în regim de urgență. Sentința a fost pronunțată în noiembrie 1959 și a fost de o duritate extremă, menită să descurajeze orice altă tentativă similară pe viitor:

Cei cinci bărbați ai grupului, Alexandru Ioanid, Paul Ioanid, Igor Sevianu, Sașa Mușat și Haralambie Obedeanu, au fost condamnați la moarte și executați prin împușcare la Jilava, în februarie 1960.

Monica Sevianu a fost condamnată la închisoare pe viață, deoarece era mamă a doi copii, însă a fost grațiată câțiva ani mai târziu și i s-a permis să emigreze în Israel, unde a trăit până la sfârșitul vieții.

Jaful din 1959 rămâne una dintre cele mai enigmatice file din istoria secretă a României comuniste. O poveste în care idealismul politic, disperarea, inteligența și tacticile de gherilă urbană s-au ciocnit violent cu brutalitatea aparatului securității statului.