Excesele Revoluției: victime colaterale din rândul personalităților. Ce nume importante și-au găsit sfârșitul în zilele tragice ale sfârșitului de decembrie 1989?

Excesele Revoluției: victime colaterale din rândul personalităților. Ce nume importante și-au găsit sfârșitul în zilele tragice ale sfârșitului de decembrie 1989?

În decembrie 1989, după 22 decembrie, adică după părăsirea sediului CC al PCR de către Ceaușescu la bordul unui elicopter. a apărut psihoza teroriștilor. Implicit, în lumina dosarului Revoluției întors recent de la Parchet la instanța de judecată, s-a menționat diversiunea teroristă a grupului care ar fi pus mâna pe putere imediat după așa zisa fugă a lui Ceaușescu din 22 decembrie 1989, ora 12.06.

Excesele Revoluției: oameni de teatru și televiziune, morți suspect

Cine cunoaște programele Televiziunii Române de până în 1990, a auzit, cu siguranță, de Ion Simion Pop. Acesta prezenta, la Televiziunea Română, celebra emisiune de talente, Floarea din Grădină, la care apăreau marile speranțe ale Folclorului românesc. Celebrul om de televiziune Ion Simion Pop nu se afla pe 22 decembrie 1989 la București.

El plecase de ceva timp cu familia sa în concediul specific vacanței de iarnă. Soția sa a spus în epocă faptul că soțul ei ar fi primit pe 22 decembrie 1989 un telefon care l-ar fi tulburat și care i-ar fi creat hotărâre de a reveni urgent la București. Evident, nici ea nici copiii săi nu au fost de acord, dar omul de televiziune s-a întors acasă la București.Două zile mai târziu, în data de 24 decembrie 1989, soția omului de televiziune a primit un telefon prin care era anunțată că soțul ei s-ar fi sinucis. Ei locuiau în zona Bucur-Obor din Capitală.

Pasionații de teatru și film nu pot uita prea ușor figura talentatului actor Horia Căciulescu. Născut în 1922, marele actor a fost în tinerețe o stea a teatrului. Nu a agreat venirea comunismului, iar în 1947, la 25 de ani, visa să fugă din țară. Prins, a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră pentru trei ani din 1948 până în 1951, când a fost eliberat și a fost reprimit în lumea artistică. A jucat în multe filme și piese de teatru, mai ales în dramaturgia lui Caragiale.

Pe 27 decembrie 1989, marele actor român Horia Căciulescu se deplasa cu mașina personală pe Calea Victoriei. Oficial, spuneau cei aflați la putere, teroriștii au încetat să mai tragă după moartea lui Ceaușescu însă psihoza făcea ca barajele auto să fie în continuare făcute peste tot în țară. Așa se face că asupra mașinii marelui actor, militarii au tras și marele actor a murit ca o victimă colaterală și nevinovată a exceselor specifice unei Revoluții.

Excesele Revoluției: trei ași ai sportului cu balonul oval, victime colaterale și nevinovate

Fără îndoială că pasionații de rugby, cei care au urmărit în anii 70 performanțele echipelor Steaua, Rapid, Energia ori ale echipei naționale au auzit de doi mari sportivi, veritabile stele: Răducu Dumitru Durbac și Florică Murariu. Nici tinerii, precum Florian Butiri, Petre Astafei, Bogdan Stan sau Cristian Toporan nu au scăpat tributului de sânge al Revoluției.

Locotenent-colonelul Răducu Dumitru Durbac (23 august 1944-23 decembrie 1989) fusese sportivul anului 1974. În 1989, a intrat ca ofițer, în stare de alarmă, în unitatea militară de lângă Cimitirul Ghencea. Din cimitir, un glonț rătăcit i-a pus capăt vieții pe 23 decembrie 1989.

Florică Murariu juca în echipa națională de rugby. Se afla pe Drumul Taberei când un soldat l-a somat să predea actele. Fiind masiv și purtând un echipament sportiv nou (primit după succesul meciului-test cu Zimbabwe), Florică Murariu nu s-a opus, dar militarul detașat la București să vâneze teroriști (făcea parte din UM 02170 Focșani) i s-a părut că legendarul flanker a făcut o mișcare suspectă și cu arma sa, calibrul 7,62, l-a împușcat mortal.

Un rugbist mort la TVR

Florin Butiri avea pe 22 decembrie 1989, 20 de ani. Juca la Rapid pe postul de flanker, iar anterior mai jucase la alte cluburi. A fost în stradă, la Revoluție. Un glonț dum-dum (glonț ilegal, care perforează și explodează în interior) l-a nimerit în picior. Un altul, normal, în abdomen. Era pe actuala Stradă Berthelot, atunci Nuferilor, strada unde este azi TVR.

Incendiul afectase o casă, el a ajutat la stingerea incendiului și de undeva, doi trăgători în salopete au tras asupra celor ce stingeau incendiul. El a fost nimerit și s-a prăbușit cerând apă.  Dus de urgență la Spitalul Militar a suferit amputarea unui picior, dar rana gravă de la abdomen i-a provocat decesul pe 26 decembrie 1989. Familia sa a aflat că era internat acolo în noaptea de 23 spre 24 decembrie. Au sperat până în ultima clipă că el va trăi, chiar și fără un picior.

Alți rugbiști au murit în condiții nici azi, la 34 de ani cunoscute pe deplin: Petre P. Astafei (19 ani, Rapid, fratele celebrei atlete Galina Astafei), Bogdan Stan (21 ani, Rapid), Cristian Toporan (22 ani, rugbist la Energia București).

Iată cum, excelesele unei revoluții au produs moartea dramatică a unor oameni nevinovați. Oameni care s-au aflat în miezul evenimentelor și au plătit cu viața. Moartea și asasinii lor au ajuns să rămână un mister încă neelucidat.