Nu se cunoaște cu exactitate data nașterii Sfântului Ignatie Teoforul, însă este știută data trecerii sale la cele veșnice: 20 decembrie 107.

El și Policarp al Smirnei au fost ucenici ai Sfântului Ioan Evanghelistul și se crede că Ignatie ar fi fost hirotonit episcop de Sfântul Apostol Petru.

Numele de „Teoforul” înseamnă „Purtătorul de Dumnezeu” și, potrivit tradiției, a fost copilul luat în brațe de Iisus și arătat ucenicilor ca model de smerenie: „De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta nu va intra în împărăția cerurilor”.

Viața, lucrarea sa de propovăduire a Evangheliei, aducerea sa în lanțuri din Antiohia la Roma și moartea sa mucenicească prin aruncarea la fiare sălbatică în vremea împăratului Traian le pomenim pe 20 ianuarie.

Creștinii din Roma i-au adunat oasele cele mai mari rămase în arenă și le-au dus cu cinste într-un loc în afara cetății.

Nu după multă vreme, oasele Sfântului Ignatie au fost trimise înapoi în Antiohia, pentru mângâierea celor ce fuseseră păstoriți de el. Călătoria sa a fost un pelerinaj plin de măreția, deoarece foarte multă lumea voia să li se închine.

Moaștele au fost puse mai întâi lângă cimitirul de lângă poarta Dafne din Antiohia, apoi, în timpul împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450) au fost așezate într-o biserică din cetate, închinată Sfântului Ignatie.