Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Ori de câte ori, atunci când se întâmplă o tragedie în legătură cu care s-ar putea naşte întrebări, imediat ni se serveşte o poveste simplă şi uşor de digerat, care trebuie înghiţită drept adevărul de netăgăduit. Ei bine, tocmai acest obicei al celor care ne servesc imediat povestea mă face pe mine, întotdeauna, să fiu mai atent la amănunte.
Cu atenţie sporită, să văd dacă nu cumva ceva nu se potriveşte. Pentru că, aşa cum marea este alcătuită din picături, şi în desfăşurarea unei nenorociri, toate amănuntele, unele dintre ele aparent complet nesemnificative, trebuie să se potrivescă perfect, fără a se lăsa nicio urmă de îndoială sau întrebare fără răspuns, aşa cum se potrivesc perfect piesele într-un puzzle. Când s-a terminat jocul, nu mai este niciuna, nici în plus, nici în minus.
Nu vreau să dau exemplu decât ultima tragedie, întâmplată acum mai puţin de o lună. Explozia din cartierul Rahova. Imediat ni s-a servit povestea simplă. Autorităţile şi-au făcut treaba, au venit, au închis gazele, au sigilat, iar cineva din bloc, un inconştient, a venit, a rupt sigiliul, a dat drumul la gaze şi de aici, explozia care a măturat atâtea destine. Ancheta, care, după părerea mea este abia la început, atâta timp cât criminaliştii, din cauza pericolului prăbuşirii, încă nu au intrat la faţa locului, mi-a dat dreptate atunci când m-am îndoit de povestea servită în primele ore de după dezastru. Nu a fost niciun locatar inconştient. Trei angajaţi de la firmele specializate sunt arestaţi deja preventiv. Iar ancheta, aşa cum spuneam, este abia la început.
Să trecem, acum la cazul nostru de la Buzău.
Doctoriţa Ştefania Szabo, o femeie tânără, în vârstă de 37 de ani, chirurg şi director medical al Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău, este găsită moartă de către un coleg în spaţiul de odihnă de la camera de gardă. Era 28 octombrie, puţin înainte de ora şase dimineaţa. Doctoriţa fusese de gardă. Mai avea aproximativ două ore până să iasă din serviciu. La faţa locului, criminaliştii au găsit mai multe seringi, dar şi ambalajul unui flacon de medicament.
Imediat ni s-a servit şi o poveste, chiar cu un uşor iz de telenovelă, care să ducă pe unii cu gândul inclusiv la o eventuală sinucidere. Să fim bine înţeleşi de la început. Nu analizăm aici calitatea profesională a medicului chirurg şi nici nu vom face referiri la alte chestiuni medicale, pentru că nu suntem medici, deci nu avem cunoştinţele necesare pentru a face astfel de aprecieri. Asta pentru a le tăia macaroana celor care, în elanul de a apăra povestea servită la început, când nu mai au răspunsuri la întrebări simple, de bun simţ, recurg la argumentul suprem: De unde te pricepi? Ce, eşti doctor?
Tocmai de aceea nu ne vom referi la medicul Ştefania Szabo, ci la ce nu se potriveşte în povestea servită. Iar povestea vrea să ducă pe toată lumea cu gândul, cu excepţia, aşa cum am spus, a amatorilor de telenovele cu melancolii siropoase şi depresii de zahăr ars care duc la sinucideri, că doctoriţa era pur şi simplu epuizată. Profesia de chirug, dar şi problemele spitalului pe care trebuia să le rezolve în calitate de director medical o storseseră de ultima picătură de energie. Făcea şi opt gărzi pe lună.
Atenţie acum!
În ceea ce priveşte epuizerea din acea zi. Medicul mai avea, cum am spus, cam două ore până la terminarea gărzii. Lângă cadavru au fost descoperite resturile de la ambalajul unui medicament numit Propofol. Propofol este un anestezic extrem de puternic. Conform Autorizaţiei de punere în piaţă nr. 13433/2020/01-11 eliberată de Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: „Propofol MCT/LCT Fresenius aparţine unui grup de medicamente numit “anestezice generale”. Anestezicele generale sunt utilizate pentru inducerea stării de inconştienţă (somn), astfel încât intervențiile chirurgicale sau alte proceduri să poată fi efectuate”.
De ce să fi luat (facem aici precizarea că examenul toxicologic al necropsiei încă nu a fost terminat) doctoriţa Szabo un anestezic puternic, cu două ore înainte de a încheia garda dacă era epuizată? Firesc era să ia un energizant. Propofol poate fi letal, dacă este administrat incorect. În prospectul medicamentului scrie: ”Propofol Fresenius vi se va administra numai în spitale sau în unităţi de terapie adecvate de către sau sub directa supraveghere a medicului dumneavoastră anestezist sau a medicului din unitatea de terapie intensivă. Nu vi se va permite să părăsiţi spitalul până nu vă veţi reveni complet”.
Doctoriţa Szabo fusese văzută de mai multe ori cu o branulă la mână. Dincolo de faptul că nu văd ce pacient ar sta să fie operat de un medic purtând la mână o branulă, de ce avea nevoie doctoriţa de branul? Branula se pune pacienţilor pentru ca atunci când li se fac mai multe perfuzii pe perioada internării, să nu mai fie înţepaţi de fiecare dată în venă. Se pune branula şi pe acolo sunt băgate medicamentele.
Este şi o metodă mult mai eficientă decât injecţia, pentru că medicamentele ajung direct în sânge şi îşi fac efectul imediat. Dar şi o şansă în plus pentru pacient de a fi salvat dacă este nevoie de o intervenţie de urgenţă. În cazul unui şoc anafilactic, spre exemplu. O branulă şi introducerea substanţelor antialergice direct în sânge, cu efect aproape instantaneu, poate salva viaţa.
Pentru ce avea nevoie doctoriţa Szabo de branulă?
Ce perfuzii făcea în mod curent, astfel încât să aibă nevoie de branulă pentru a nu i se perfora mereu venele? Sau, la ce intervenţie rapidă ar fi trebuit să fie supusă? Conform declaraţiilor colegilor, adică tot medici şi ei, Ştefania Szabo nu suferea de nicio boală cronică. Nici nu lua vreun tratament anume, ci doar nişte pastile pentru întreţinerea inimii, deşi nu era cardiacă. Nici varianta cu combaterea epuizării nu stă în picioare. Pentru a combate stresul, nu este nevoie de perfuzii repetate şi nici de vreo intervenţie de urgenţă. Atunci, de ce doctoriţa Szabo era văzută des cu o branulă la mână?
Un posibil răspuns la această întrebare îl găsim tot în prospectul medicamentului: „Injecţia cu Propofol Fresenius poate fi dureroasă. Se poate utiliza un anestezic local pentru a reduce durerea.” Aşadar, injecţia este extrem de dureroasă. Dar, administrarea prin branulă, eliminată durerea.
Tocmai pentru că este o substanţă atât de periculoasă, regimul obţinerii şi administrării Propofol este extrem de strict. El nu se găseşte în farmacii, ci numai la farmaciile din spitale. Nu poate fi prescris decât strict de medici cu specializare ATI. Protocolul în spital prevede că, după ce este prescris, Propofol poate fi ridicat de la farmacia spitalului numai de către anumite asistente medicale, nominalizate, tocmai pentru a se putea controla strict folosirea acestuia.
De asemenea, medicamentele din categoria din care face parte şi Propofol, atunci când sunt scoase din farmacia spitalului, sunt trecute într-o evidenţă separată de celelalte medicamente care se scot zilnic din farmacie. La Spitalul judeţean Buzău, acest protocol strict nu a fost respectat. Propofolul nu a fost ridicat de asistenta desemnată special pentru a ridica astfel de substanţe, ci de un medic.
Chiar dacă este medic, nu are voie să scoată astfel de medicamente din farmacie. Mai mult, scoaterea Propofolului nu a fost trecută în registrul special. Şi acum, atenţie din nou! Pe timpul nopţii, farmaciile spitalelor sunt închise. La camerele de gardă se face un stoc de medicamente, iar dimineaţa, când se deschide farmacia, medicii de gardă scad medicamentele pe care le-au folosit la pacienţii care s-au prezentat la spital pe timpul nopţii.
Deci, farmacia spitalului din Buzău era închisă noaptea, când a murit doctoriţa Szabo. Ultimul pacient pe care l-a văzut în timpul gărzii a fost în jurul orelor 23.00. A fost găsită decedată aproape de ora 6 dimineaţa. Autopsia încă nu a stabilit ora morţii, dar evident ea s-a produs în intervalul 23.00, când este văzută în viaţă de ultimul pacient consultat şi 6 dimineaţa când este descoperit cadavrul. Interval de timp în care farmacia spitalului era închisă. Asta înseamnă că Propofolul a fost luat de medicul care i l-a dat Ştefaniei Szabo înainte de acest interval de timp.
Dar de administrat, ea şi l-a administrat în acest interval. Asta înseamnă că medicul, colegul care a ridicat ilegal Propofolul ştia că doctoriţa Szabo îl va folosi în acea noapte. Îi spusese ea dinainte că aproape de sfârşitul gărzii va fi atât de obosită, încât va avea nevoie de un anestezic puternic? Bineînţeles că nu. Ce înseamnă asta? Dacă mai ţinem seama şi de branula de la mână, înseamnă că doctoriţa folosea în mod frecvent această substanţă, ori altele din aceeaşi categorie. Dumnezeu să o odihnească în pace pe Ştefania Szabo. Dar ancheta nu trebuie să se oprească doar la acest caz. Şi nici măcar doar la Buzău.
