Romanii au creat o mulțime de mituri pentru a promova anumite valori, dar și pentru a putea explica anumite evenimente.
Pluto, Styx și Charon în mitologia romană
Planeta Pluto a fost numită după zeul roman al morții, ambele fiind asociate cu moartea și răceala. Potrivit mitului roman, sufletele celor decedați trebuie să călătorească în lumea de apoi, traversând râul Styx, numit și Râul Morților. Pentru această trecere, morții erau îngropați cu o monedă destinată luntrașului Charon.
Luna planetei Pluto poartă numele luntrașului Charon. Râul Styx era considerat un semn rău, deoarece nici zeii nu puteau evita efectele sale. Conform legendelor, contactul cu acest râu provoca pierderea vocii timp de nouă ani.
Hercule, un simbol pentru împăratul Commodus
Cunoscut pentru puterea sa extraordinară, Hercule a fost preluat de romani din mitologia greacă. Legendele afirmă că era jumătate om și jumătate zeu, tatăl său fiind Zeus/Jupiter, regele zeilor. Numele lui Hercule este asociat cu mai multe mituri, cele mai celebre fiind cele referitoare la Cele Douăsprezece Munci, pe care a fost nevoit să le îndeplinească după ce și-a ucis familia.
Miturile îl prezintă pe Hercule ca un simbol al puterii infinite de care dispunea semizeul. Din acest motiv, împăratul Commodus a încercat cu orice preț să-și asocieze imaginea cu cea a lui Hercule. Istoria menționează chiar că împăratul a pătruns în arenă pentru a lupta împotriva gladiatorilor.
Commodus / sursa foto: wikipedia
Apollo și blestemul Cassandrei
Apollo este unul dintre cei mai importanți zei din panteonul greco-roman. Mitul său legat de Cassandra este asociat cu povestea căderii Troiei, deoarece Cassandra era cea mai frumoasă fiică a regelui Priam. Apollo s-a îndrăgostit de ea și, pentru a-i demonstra asta, i-a oferit darul de a prezice viitorul. Totuși, după ce Cassandra a refuzat să se căsătorească cu el, zeul a blestemat-o, făcând ca profețiile ei să nu fie niciodată crezute de cei din jur.
Astfel, oamenii au început să creadă că este o mincinoasă și chiar nebună, iar tatăl ei a decis să o închidă. Deși le-a oferit troienilor numeroase avertismente despre intențiile grecilor, nimeni nu a ascultat-o, iar Troia a fost, în cele din urmă, distrusă.
