Misterul pietrei de altar de la Stonehenge. Cum au transportat oamenii preistorici un bloc de piatră de 6 tone

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

De mai bine de 5.000 de ani, monumentul megalitic de la Stonehenge, situat în câmpia Salisbury din Anglia, rămâne una dintre cele mai faimoase și cercetate structuri preistorice din lume.

Deși modul de construcție și proveniența monoliților au stârnit dezbateri secole la rând, un nou studiu de specialitate oferă răspunsuri uluitoare despre Piatra de Altar/Altar Stone, blocul masiv de gresie aflat chiar în centrul cercului.

Conform cercetării publicate recent în Journal of Quaternary Science, constructorii din epoca neolitică au reușit performanța incredibilă de a transporta această piatră de 5.800 de kilograme pe o distanță de aproximativ 720 de kilometri  de-a lungul Marii Britanii antice.

Originea scoțiană a Pietrei de Altar, confirmată de geologi

Datând din aproximativ anul 2600 î.Hr., Piatra de Altar a fost mult timp considerată un mister în ceea ce privește compoziția sa geologică. Prin analizarea mineralelor de zirconiu din gresie, cercetătorii au demonstrat că monumentul central nu provine din apropiere, ci din bazinul Orcadian, situat în extremitatea nord-estică a Scoției.

Cele mai vizitate străzi din lume. Atrag milioane de turiști și ascund povești fascinante

Costurile ascunse ale bătrâneții. Provocarea cu care se confruntă milioane de femei după pensionare

Depozitele minerale identificate se potrivesc aproape perfect cu cele din regiunea Caithness, o zonă aflată pe porțiunea continentală a bazinului scoțian, adică la peste 400 de mile depărtare de Salisbury Plain. Această descoperire a eliminat ipotezele anterioare și a obligat oamenii de știință să investigheze modul în care un bloc de aproape șase tone a putut traversa o asemenea distanță într-o eră preistorică.

Piatra de Altar de la Stonehenge. sursa: Wikicommons

Teoria ghețarilor, demontată parțial

O ipoteză intens vehiculată în trecut susținea că mișcările glaciare din timpul ultimei ere glaciale ar fi putut transporta natural rocile din nord spre sud. Studiul recent a analizat rutele glaciare și a descoperit că, deși majoritatea ghețarilor s-au deplasat spre nord-est, a existat și o traiectorie localizată spre sud-est, care curgea către Dogger Bank, în actuala Mare a Nordului.

Cu toate acestea, modelarea computerizată arată că natura nu a făcut toată treaba. Chiar dacă gheața ar fi deplasat piatra până în zona Dogger Bank, blocul de gresie tot ar fi trebuit să parcurgă încă 400 de kilometri până la amplasamentul final de la Stonehenge.

„Dovezile indică o mișcare deliberată, planificată cu atenție, de-a lungul unui peisaj dificil și variat”, a declarat Anthony Clarke, coautor al studiului, într-un comunicat emis de Universitatea Curtin. „Ghețarii ar fi putut transporta rocile doar pe o parte a drumului, dar nu și în sudul Angliei, ceea ce înseamnă că piatra tot a trebuit să fie mutată sute de kilometri de către oameni”.

Tehnologia epocii neolitice aplicată la Stonehenge

În absența unui ajutor glaciar, cercetătorii au concluzionat că Piatra de Altar a fost transportată „în etape” succesive.

Comunitățile preistorice au utilizat cel mai probabil cursurile râurilor și rutele maritime pe unde a fost posibil, alternând navigarea cu tractarea monolitului pe uscat, pe distanțe uriașe.

O asemenea logistică ar fi fost imposibilă fără o coordonare socială complexă. „Transportarea unei pietre de o asemenea dimensiune pe o distanță atât de lungă ar fi necesitat planificare, coordonare și o înțelegere profundă a reliefului, ca să nu mai vorbim de o determinare extraordinară”, a subliniat Anthony Clarke.

Ansamblul neolitic de la Stonehenge. sursa: Wikicommons

Întrebările care rămân nerezolvate

Deși utilizarea tehnicilor moderne, precum analiza geologică și modelarea pe computer, a rezolvat misterul provenienței și a parcursului geografic, Stonehenge își păstrează aura de secret, scrie Journal of Quaternary Science.

Oamenii de știință vor continua cercetările pentru a localiza punctul exact din Scoția de unde a fost extrasă Piatra de Altar și pentru a cartografia rutele maritime exacte folosite de nativi.

Cu toate acestea, marile întrebări antropologice rămân încă pierdute în negura timpului: De ce a fost construit monumentul, ce scop precis servea și cine au fost, cu adevărat, constructorii săi?