Mărirea și decăderea Nokia. Cum a ajuns gigantul de 30% din piața mondială o simplă amintire

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Nokia reprezintă cel mai solid brand din epoca telefoanelor mobile cu butoane, o marcă ce a dominat autoritar industria telecomunicațiilor ani la rând. Astăzi, dacă întrebi orice copil despre Nokia, cel mai frecvent răspuns pe care îl vei primi este: „N-am auzit”.

Mărirea și decăderea Nokia. Cum a ajuns gigantul de 30% din piața mondială o simplă amintire

Foarte mulți își amintesc însă foarte bine ce a reprezentat gigantul finlandez în perioada sa de glorie. Aceeași companie care deținea la un moment dat aproximativ 30% din cota de piață mondială a telefoanelor mobile este acum doar o umbră a ceea ce a fost odată.

Istoria brandului a avut parte de un destin mai tragic decât eșecul în sine, lăsând amintiri puternice celor care au avut drept primul lor telefon un model al mărcii. În urma declinului au rămas întrebări esențiale: de ce nu a reușit compania să creeze o dinastie care să dureze zeci de ani și ce a mers prost în strategia sa? Aceasta este povestea Nokia și a modului în care a pierdut totul.

Nokia modelul 6230 și 6230 sursa foto wikimedia.org

De la fabrică de hârtie și cizme de cauciuc la gigantul telefoniei mondiale

Povestea Nokia începe în anul 1865, atunci când Fredrik Idestam înființează o fabrică de hârtie în Finlanda. În scurt timp, compania începe să se implice în producția de articole din cauciuc, precum cizme și anvelope, dar și în fabricarea de cabluri și televizoare, văzând potențialul uriaș de creștere al acestor sectoare. În 1922, Nokia își consolidează poziția în industria cauciucului prin încheierea unui parteneriat strategic cu Finnish Rubber Works.

În 1967, conducerea companiei a intuit din timp schimbările din societate, văzând potențialul imens al comunicațiilor mobile. Așa a început producția de telefoane pentru mașini, în colaborare cu firme precum Salora. Imediat după aceea, a urmat fuziunea cu diverse entități din Finlanda, inclusiv Finnish Rubber Works, dând naștere Nokia Corporation. Această mutare a permis operarea oficială în patru sectoare principale: silvicultură, cabluri, cauciuc și electronică.

Spre finalul anilor '70, Nokia a jucat un rol esențial în construirea primei rețele de telefonie mobilă disponibilă comercial în Finlanda.

Inovația GSM și dominația globală a modelelor legendare

Compania a devenit rapid o forță de neoprit în dezvoltarea standardului GSM, reprezentând protocoalele rețelelor mobile cunoscute ulterior sub denumirile de 3G, 4G sau 5G. S-au concentrat masiv pe crearea de telefoane ușor de utilizat, strategie ce a dus la lansarea unor modele de extrem de mare succes, precum Nokia 3310 și Nokia Communicator, recunoscute la nivel global pentru fiabilitatea lor ieșită din comun.

Cu ajutorul investițiilor masive de la început și al parteneriatelor strategice, Nokia a reușit să producă și să vândă telefoane inclusiv pe uriașa piață din China. Până în anul 2000, compania vindea aproape o treime din toate telefoanele mobile existente la nivel mondial.

Apoi, de la an la an, a început prăbușirea dramatică, fără oprire, chiar sub privirile neputincioase ale acționarilor.

Refuzul de a accepta ecranele tactile și dezastrul Symbian

Nokia nu s-a putut adapta la noua generație de dispozitive: telefoanele inteligente. În timp ce competitori precum Apple și Samsung au început să lanseze smartphone-uri moderne bazate pe sistemele de operare iOS și Android, Nokia a decis să rămână fidelă tastaturii fizice QWERTY, având convingerea greșită că utilizatorii nu vor accepta telefoanele cu ecran tactil. Din acest motiv, sistemul de operare Android nu a fost luat în calcul pentru noile generații de telefoane.

După ce conducerea și-a dat seama de greșelile comise, compania din Finlanda a încercat să recupereze terenul pierdut prin dezvoltarea propriului sistem de operare, Symbian. Acesta s-a dovedit însă a fi un eșec de proporții uriașe, fiind incompatibil cu numeroase aplicații puse la dispoziție de dezvoltatori și având mari probleme de utilizare. Nu se putea compara sub nicio formă cu experiența oferită de Android și iOS, iar performanța slabă a Symbian a devenit unul dintre principalele motoare ale declinului.

În plus, conducerea a comis o altă eroare tactică: a crezut că notorietatea brandului va fi suficientă pentru ca oamenii să nu migreze spre Samsung sau iPhone. Ceea ce nu s-a întâmplat, meciul fiind deja pierdut.

Minciuni interne, panică la vârf și lipsa viziunii tehnice

O altă cauză majoră a prăbușirii este legată de starea de panică instalată în interiorul companiei. Pentru a nu-și speria investitorii, conducerea superioară a refuzat să accepte realitatea că Symbian era un sistem slab și a exercitat o presiune uriașă pe managementul mediu. Oamenii din eșaloanele inferioare, de teama de a nu-și pierde locurile de muncă, au început să cosmetizeze problemele tehnice. Când a venit momentul adevărului, nu se mai putea face nimic pentru salvarea brandului.

Un factor esențial a fost și structura conducerii de top. Oamenii din fruntea Nokia nu aveau pregătire tehnică de specialitate și nu erau ingineri, astfel că înțelegeau foarte puțin din detaliile tehnologice. La polul opus, competitorii direcți Apple și Samsung aveau în structurile de decizie numai minți strălucite din domeniul tehnologiei.

Au rămas în istorie vorbele lui Stephen Elop, fost CEO la Nokia: „Nu am greșit nimic, dar cumva am pierdut”.

Nokia nu a reușit să prevadă schimbarea rapidă a tendințelor pieței și explozia cererii de smartphone-uri. Când a realizat în sfârșit ce se întâmplă, era deja mult prea târziu. Apple și Samsung acaparaseră deja cea mai mare parte din cota de piață, pecetluind definitiv căderea fostului rege al telefoanelor mobile.