Evenimentul zilei: „Cartea ieruncilor” – cel mai nou volum marca Nazat. Din ce nevoie spirituală s-a întrupat această carte? De unde vine titlul?

Marian Nazat: Din aceeași nevoie care m-a îmboldit să scriu și celelalte cărți de până acum. Există în fiecare dintre noi ba un înger, ba un drăcușor (ori amândoi laolaltă) care ne dictează un gest, un cuvânt, un gând… Așa și eu, m-am lăsat când în voia unuia, când a altuia, iar volumele care îmi poartă semnătura le datorează cam totul inevitabilelor făpturi. Uneori, viața îți oferă atâtea ciorne, încât ție nu-ți rămâne decât să le corectezi, să le mai dregi ici-colo și gata, cartea e bună de tipar! Scriu, ca de altfel toți mânuitorii de condei, din dorința de a mă mărturisi, înainte de orice. E un paradox, firile introvertite sunt cele mai dispuse să umple foile de hârtie cu fragmente din sufletul lor bine ascuns. Și mai scriu din iluzia că frescele mele din cuvinte vor ajuta lumea să se înțeleagă altcumva și să fie mai atentă cu ea însăși. Căci, vorba lui Zigu Ornea – „Niciunde nu aflăm mărturie mai convingătoare despre peisajul unei epoci decât în publicistica ei”. La fel s-a întâmplat și cu volumul Cartea ieruncilor, al cărui titlu l-am găsit sugestiv pentru neamul meu. Are Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei un pasaj despre ierunci, poate cele mai nătânge păsări: „Dacă un vânător găsește o sută într- un singur copac, poate să le împuște pe toate rând pe rând, iar celelalte se uită cum se prăbușesc una după alta.”. Nu că seamănă cu românii vietățile astea înaripate ? Păi câți semeni de-ai noștri văd și aud împușcăturile căro- ra le cad victime cei din jur? Iar de le văd și aud, scuipă cu satisfacție și mai desfac o sticlă cu bere la pet… De aceea, mă tem să nu ne trezim singuri pe cracă, în colimatorul nu știu cărui vânător…



Elita de 20.000.000 care vorbește o limbă minunată

– Este poporul român un popor neisprăvit? Care este, stimate domn, profilul românului de astăzi?

– Profilul românului de astăzi? Păi tocmai asta e problema, că nu are un profil conturat. El îmi apare extrem de vag, de imprecis, ceva greu de definit. Pe de altă parte, România e împărțită în mai multe Românii, cu locuitori diferiți unii de alții. Avem o pătură îngustă, dar vizibilă și gălăgioasă, transmițătoare de mesaje publice, alcătuită din angajații corporațiilor internaționale sau ai firmelor naționale mari. Profilul lor este simplu de schițat: pragmatici, dinamici, goi pe dinăuntru, scopiți de emoție, spoiți în culturile străine. Ei sunt inșii interșanjabili ai mondialismului actual. Nu-i nicio diferență între un corporatist român, american, indian ori găgăuz. Stratul gros al populației îl reprezintă masa amorfă și inertă a obidiților, adică Las Fierbinți, a celor cu mijloace de subzistență precare, victimele unui sistem imuman și sălbatic. Abandonații statului capitalist n-au voce să țipe, n-au putere să dărâme rânduielile strâmbe, așa că s-au resemnat, înecați în basamac, ori au ales să plece în bejenie. Dar ei, pribegii, nu mai sunt în realitate români, ci dezrădăcinați… Iată de ce nu sunt în măsură să vorbesc despre profilul românului fără să întreb: care român ?

– Adevărat…

– Să mă întorc însă la isprăvirea sau neisprăvirea românului. Da, suntem un popor neterminat, ne lipsește spiritul finitudinii, cum frumos scrie Constantin Noica. Suntem un popor cuprins mereu de frigurile social-politice și culturale abătute asupra-ne din afară. Ne-am format în grabă, fără să ducem până la capăt un model, ne-au lipsit întotdeauna răbdarea, rigoarea. Cealaltă accepțiune a termenului – popor de nimic, fără rost, incapabil – o resping cu stăpânită revoltă. În definitiv, suntem o elită de 20.000.000 care vorbește o limbă minunată (cum zice cu încântare Radu Cosașu), de care sunt amorezat până peste cap, o elită care a creat cât a fost lăsată să creeze nu doar de alții, ci și de propriile ei limite. Suntem un popor de sisifi simpatici și amatori insațiabili de bășcălie și bârfă, în lipsa căruia opera Celui de Sus ar fi fost neisprăvită.

„Justiția postdecembristă s-a născut dintr-un viol sinistru”

Ce opinie are Marian Nazat despre Justiția din România ultimelor trei decenii? „Deceniile ultime, trei la număr, înseamnă tocmai cariera mea de jurist. În 1987 terminam facultatea și îmbrăcam roba de procuror la Turnu Măgurele. Din marginea aceea de Românie, justiția nu avea nimic hidos, cum se îngrămădesc destui propagandiști recenți să strice vorbe. Era o justiție a mizelor mici, ca ale întregii societăți, de altfel, de unde și stabilitatea, coerența ei. Ponderea nesemnificativă a proprietății private se reflecta și în arhitectura instituțiilor juridice, cu influență directă într-o jurisprudență unitară. Deseori mi se face dor de felul ăla în care comuniștii aleseseră să înfăptuiască actul de justiție, eliminând multe dintre cauzele criminalității”, consideră Marian Nazat.

Sistemul trebuie regândit

„Justiția postdecembristă s-a născut dintr-un viol sinistru – procesul soților Ceaușescu – și nu va scăpa niciodată de această origine barbară și oricând încadrabilă penal. Iar lupta anticorupție, un slogan al societății multilateral globalizate, a făcut posibilă apariția unor monștri pe care destui se prefac că nu-i observă”, spune Marian Nazat.

În continuare, un portret în tușe transparente: „Ne lipsește măsura, fiindcă românul e un om al exceselor, al balansului, al stridențelor, așa că Justiția nu-i decât un reflex al societății. Judecătorii trăiesc dimpreună cu noi, ei nu sunt nici mai buni, nici mai răi. Sistemul trebuie însă regândit, de la modalitatea de pregătire în cadrul Institutului Național de Magistratură și până la instituirea unor praguri de vârstă pentru judecători și specializarea, pe categorii de infracțiuni, a completurilor etc. Fără alte comentarii, Justiția neaoșă e asemenea politicii, a economiei, a culturii, a sănătății, a presei băștinașe, a fiecărei celule sociale…”.

„Între o carte și o bere, omul nu va alege niciodată să citească”

Suntem pe ultimul loc în Europa la achiziția de carte. Ce anume a generat, în opinia lui Marian Nazat, această situație dramatică? „Starea economică, stimate domn! Sub tirania facturii se viețuiește greu, iar cartea devine un lux. Și între o carte și o bere, omul nu va alege niciodată să citească. Apoi, programul antinațional de spălare pe creier instituit de mințile cinice și antiromânești care ne guvernează de vreo 25 de ani. Totul a început cu sloganul ăla tâmpit de la PRO TV, „Te uiți și câștigi!”. Românul a înțeles că poate câștiga un ban holbându-se la televizor, la emisiuile anticulturale. Apoi, promovarea tuturor pipițelor, a maneliștilor, a agramaților, a vulgului răscrăcărat, din motive de rating, chipurile, a dus la „desmădularea” nației. Ca să citești, e nevoie de o stare anume, de o întoarcere spre tine însuți… Câți însă mai au curaj să se privească în oglinda interioară și să-și părăsească zona de confort cotidian?”.

Să abolim capitalismul!

Cum putem schimba această realitate? „Simplu, abolind capitalismul, pricina tuturor relelor. Restul posibilelor explicații e pierdere de vreme. Dar asta nu se mai poate, omul rămâne pe veci captivul viciilor și nici o altă societate nu le exploatează mai abil și eficient decât capitalismul. Maidanul virtual al rețelelor de socializare a învins nu numai școala, ci și individul, dar profitul „păpușarilor” e… neprețuit! Când analfabetismul crește progresiv, iar librăriile și bibliotecile dispar una câte una, cartea moare treptat, treptat, procesul e ireversibil”, crede Marian Nazat.

„Ne ploconim în genunchi la picioarele Europei”

Cine este cel mai puternic om din România prezentă? Răspunsul e caustic: „S-ar putea ca, la momentul publicării interviului, omul acela să fie altcineva! În România, lucrurile se schimbă cu smintită repeziciune, nimic nu durează aici, în țara improvizației perpetue. Altminteri, nu știu cine este personajul acela, dar oricum el nu-i român! Dacă ar fi, atunci ar fi și România puternică! Românii, îndeosebi politicienii, își iubesc prea puțin țara și de aici statutul nostru inferior în raporturile cu străinătatea. Un proiect național serios presupune un lider puternic îndrăgostit de patria lui. Până atunci, ne ploconim în genunchi la picioarele Europei cu nu știu câte viteze… și așteptăm cuminți, aidoma ieruncilor, ca alții să ne rezolve problemele fundamentale!”.

Program Bookfest 2017 – astăzi: 10:00 – 20:00;

mâine: 10:00 – 20:00;

vineri: 10:00 – 21:00;

sâmbătă: 10:00 – 21:00;

duminică: 10:00 – 20:00.

Accesul este gratuit