„Unul dintre trucurile magnaţilor maghiari de a deturna atenţiunea poporului maghiar de la sistemul de exploatare la care era supus de ei a fost chestiunea naţionalităţilor.

Întreaga publicistică şi propagandă internă şi externă a fost pusă — cu mari sacrificii pecuniare — în serviciul „ideii de stat” maghiar. Conform acestei „idei”, pe pământul sfânt al coroanei Sfântului Ştefan nu avea drept de existenţă decât poporul maghiar.

Toate celelalte naţiuni erau „infiltraţiuni” care trebuiau cu orice preţ — pe calea maghiarizării forţate — absorbite.

Un întreg sistem de administraţie şi învăţământ, trebuia să producă, într-un răstimp bine definit de statisticienii maghiari, o populaţie maghiară de 50 milioane care pe veci să nu mai poată fi clintită dintre graniţele Carpaţilor.

Pentru ca să adoarmă atenţiunea proletariatului agricol maghiar, i se înfăţoşau fel de fel de primejdii economice, sociale şi naţionale, care ameninţau sacrosanctul şl blajinul popor maghiar din partea naţionalităţilor şi în special a Românilor.

Numai ei — magnaţii — să poată consuma în linişte avuţiile ţării.

Cum este situaţia de fapt a acestor îmbuibaţi faţă de poporul agricol care flămânzeşte, se poate vedea din lista de mai jos a latifundiarilor, prinţi, grofi, baroni, etc., care de fapt stăpânesc şi exploatează în modul cel mai neruşinat ţara ungurească,

Iată-i pe rând cu numele, titlul şt averea lor:

Prinţii şi conţii Essterházy 314 065 jugăre; prinţii şi conţii Festetich. 117.300 jugăre; conţii Széchenyl 117.247 jugăre; conţii Károlyi 111.486 ; conţii Zlehy 75.113 jugăre; palatinul Pallacivini. 58.113 jugăre ; contele Wenekheim, 55.132 jugăre; conţii Batthyány 51.063 jugăre; conţii Andrássy 45.212 jugăre;

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric