Acest cuvios părinte a fost în secolul nostru cel mai vestit stareţ al Mănăstirii Sihăstria, arată arhimandritul Ioanichie Bălan în „Patericul Românesc”.

Născut în oraşul Zarneşti-Braşov, mai întâi s-a căsătorit şi a avut doi copii. A dorit, însă, să urmeze lui Hristos şi a intrat în nevoinţa călugărească împreună cu soţia şi copiii săi.

Între anii 1890-1900 s-a nevoit la un schit românesc din Muntele Athos, apoi s-a întors în ţară şi a rămas la Mănăstirea Neamţ timp de nouă ani.

În anul 1909 a fost numit egumen al Mănăstirii Sihăstria, ascultare pe care a dus-o cu demnitate timp de 35 de ani.

Pentru smerenia şi nevoinţa lui, protosinghelul Ioanichie a ajuns sihastru şi duhovnic renumit în partea locului.

La el veneau pentru sfat şi spovedanie numeroşi pustnici din împrejurimi, călugări, stareţi, episcopi şi mireni.

Deşi era foarte canonic şi autoritar, totuşi pentru fiecare găsea cuvinte de mângâiere şi încurajare.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric