De când a fost redescoperită, în 1912, cercetătorii au încercat să descifreze textul necunoscut din Manuscrisul Voynich. Cartea, scrisă în secolul al XV-lea, nu a fost încă descifrată.

În 1912, un negustor de cărți polonez pe nume Wilfrid Voynich a cumpărat un manuscris cu adevărat bizar

Alcătuit din aproximativ 240 de pagini, manuscrisul de la începutul secolului al XV-lea a fost scris de mână în întregime într-o limbă necunoscută și conținea diverse ilustrații de oameni, plante imaginare, simboluri astrologice și alte imagini fantastice. Cunoscut acum sub numele de Manuscrisul Voynich, acest text a rămas cea mai misterioasă carte din lume timp de peste 600 de ani.

De când Wilfrid Voynich a cumpărat cartea în 1912, aceasta a fost examinată și studiată de o mulțime de savanți. Au încercat să o descifreze inclusiv criptografi și spărgători de coduri militare, care au eșuat cu toții în încercările lor.

În 1969, cartea a fost donată Universității Yale, unde a fost păstrată în Beinecke Rare Book and Manuscript Library. Apoi, în 2020, Yale a încărcat întregul Manuscris Voynich în biblioteca sa digitală online, permițând ca acesta să fie accesat în întregime de oricine.

Misteriosul manuscris al lui Wilfrid Voynich

Wilfrid Voynich (Michał Habdank-Wojnicz) s-a născut la 12 noiembrie 1865, în orașul Telšiai, care acum face parte din Lituania. A urmat cursurile școlii gimnaziale în orașul polonez Suwałki înainte de a studia la universitățile din Varșovia, Sankt Petersburg și Moscova, absolvind în cele din urmă la cea din urmă cu o diplomă în chimie.

În 1885, Voynich a fost arestat de poliția rusă și a fost trimis într-un lagăr de muncă din Siberia. Cu toate acestea, în 1890, Voynich a reușit să evadeze, iar la sfârșitul anului locuia la Londra.

A continuat să susțină organizațiile antițariste până în 1895, când moartea unui apropiat l-a convins să se îndepărteze de cauză. Atunci și-a început activitatea de vânzător de cărți rare și antice.

Voynich și-a deschis prima librărie în Piața Soho din Londra în 1898. Imediat, acesta a avut parte de un noroc uimitor în găsirea de cărți rare. S-a stabilit la Londra, căsătorindu-se cu o altă fostă revoluționară, Ethel Boole, și a devenit cetățean al Marii Britanii în 1904. Tot atunci și-a luat numele legal de Wilfrid Michael Voynich.

Apoi, în 1912, un grup de iezuiți de la Colegiul Ghislieri din Italia a început să scoată la licitație o parte din cărțile deținute în biblioteca lor. Cele mai multe dintre ele au fost vândute Vaticanului, dar Voynich a reușit să achiziționeze câteva volume de la aceștia - inclusiv unul care avea să devină cunoscut sub numele de Manuscrisul Voynich.

În 1914, Voynich a deschis o a doua librărie în New York. A încercat ani de zile să rezolve misterele manuscrisului și să îi urmărească originile, dar, din păcate, a murit înainte de a putea afla mai multe.

Manuscrisul Voynich și eforturile de descifrare

La moartea lui Voynich, în 1930, proprietatea ciudatului manuscris a fost transferată soției sale. Aceasta l-a lăsat moștenire unei prietene apropiate, Anne Nill, la propria moarte, în 1960. Un an mai târziu, Nill a vândut cartea unui alt comerciant de cărți vechi, pe nume Hans P. Kraus. Cu toate acestea, Kraus nu a reușit niciodată să găsească un cumpărător interesat, așa că, în 1969, a donat cartea Universității Yale, unde a fost catalogată ca "MS 408".

Deși mulți experți din diverse domenii au încercat să descifreze această lucrare bizară în deceniile următoare, adevăratul sens al Manuscrisului Voynich s-a dovedit a fi imposibil de descifrat, chiar și pentru cei mai pricepuți spărgători de coduri.

Este un manuscris gros, care seamănă mai mult cu o carte modernă decât cu un pergament medieval. Unele dintre paginile sale se pliază în diagrame complexe. Este scris într-o limbă complet necunoscută. Printre diversele ilustrații ale simbolurilor astrologice și ale unor plante aparent fictive se află desene cu oameni goi care fac baie și creaturi fantastice precum dragoni.

De-a lungul anilor, au apărut nenumărate teorii despre Manuscrisul Voynich. Un expert a susținut că ar fi un manual de sănătate pentru femei, în timp ce alții cred că Voynich însuși l-a creat ca pe o farsă. Teorii mai ciudate sugerează că ar fi putut proveni de pe o altă planetă - sau poate chiar dintr-un alt univers.

Experți precum fizicianul Andreas Schinner s-au referit la carte ca fiind "otravă pură" pentru cercetători

Schinner a examinat el însuși manuscrisul aplicând analize statistice, dar testele sale nu au dezvăluit toate secretele manuscrisului.

În cele din urmă, cercetările lui Schinner au descoperit că textul din Manuscrisul Voynich nu era un limbaj natural, structurat, ci mai degrabă un șir aleatoriu de caractere. Ulterior, el a extins această teorie, propunând un posibil algoritm de generare a textului și sugerând că acesta a fost creat ca o farsă medievală - de fapt, că textul este lipsit de sens.

Însă alte studii au constatat exact contrariul, unii susținând că a fost scris într-o limbă nouă, necunoscută. Alții au spus că ar fi o versiune ciudată de latină, ebraică sau turcă.

În cele din urmă, există încă multe necunoscute cu privire la Manuscrisul Voynich. Dar există câteva informații cheie pe care cercetătorii le-au descoperit în ultimii ani.

Ce au aflat cercetătorii despre Manuscrisul Voynich

Tehnologia modernă a deschis în sfârșit calea descifrării Manuscrisului Voynich. Deși nimeni nu a reușit încă să descifreze ceea ce spun cuvintele sale, au existat o serie de revelații despre manuscris.

În ianuarie 2023, The Art Newspaper a relatat că cercetătorul Stefan Guzy a reușit să depisteze potențialul proprietar al Manuscrisului Voynich:

„Ideea mea a fost de a compila toate tranzacțiile legate de carte prin analizarea registrelor contabile imperiale ale Hofkammer (Camera Imperială) din Viena și Praga. Acolo erau înregistrate toate scrisorile de intrare și de ieșire", a declarat Guzy. "Dacă exista o tranzacție care implica 600 de monede de aur, atunci existau șanse destul de mari ca această achiziție să fie cea menționată în scrisoarea lui Marci."

Scrisoarea Marci se referă la medicul regal din secolul al XVII-lea Johannes Marcus Marci. Acesta a primit Manuscrisul Voynich de la proprietarul său anterior, alchimistul Georg Baresch.

Marci purta o corespondență regulată cu savantul iezuit Athanasius Kircher. La câțiva ani după ce a achiziționat manuscrisul, i l-a trimis lui Kircher alături de o scrisoare, în care scria:

„Această carte, lăsată moștenire de un prieten apropiat, ți-am destinat-o ție, foarte dragul meu Athanasius. Am fost convins că nu poate fi citită de nimeni altcineva în afară de tine", a spus acesta.

Datorită acestei scrisori, Guzy a reușit să urmărească mai departe proprietatea cărții

El a descoperit că aceasta fusese cândva în posesia Sfântului Împărat Roman Rudolf al II-lea. Acesta a cumpărat-o de la un vânzător fără nume pentru 600 de ducați între 1576 și 1612.

Cu toate acestea, analiza a arătat că manuscrisul a fost creat inițial în secolul al XV-lea. Această dată este cu aproximativ 150 de ani înainte ca Rudolf să îl obțină.

Guzy a aflat apoi că înregistrările din 1599 arătau că Rudolf a cumpărat o colecție de manuscrise de la medicul Carl Widemann pentru 600 de florini. La această sumă s-ar fi putut referi Marci în scrisoarea sa.

Widemann locuia în casa botanistului Leonard Rauwolf și a început să vândă cărți împăratului după ce Rauwolf și soția sa au murit:

„Presupun că [Widemann] a moștenit probabil câteva cărți de la el", a spus Guzy.

Dar pista se termină aici. Nu este clar cum a intrat Rauwolf în posesia cărții pentru prima dată și nu răspunde la întrebarea cine a scris-o. Totuși, aceste noi dovezi exclud orice sugestie conform căreia Voynich însuși ar fi falsificat cartea. Datarea cu radiocarbon a confirmat că a fost scrisă cândva la începutul anilor 1400. De asemenea, se exclude teoria lui Voynich potrivit căreia lucrarea a fost scrisă de Roger Bacon, un călugăr și filozof din secolul al XIII-lea.

Cu toate acestea, misterul Manuscrisului Voynich continuă să existe.