Europa este în criză, şi acesta este un fapt: mai întâi am avut criza datoriilor suverane, urmată de bail-out-ul - salvarea Ciprului, Portugaliei, Irlandei, Islandei, ulterior a Greciei.

 A urmat valul de refugiaţi, terorismul extern, valurile de europeni plecaţi în teatrele de operaţiuni teroriste din Siria, Irak, Libia, Yemen, Afganistan, Nordul Africii, urmând să revină, sau făcând deja naveta spre şi dinspre statele de provenienţă. Terorismul intern, resortisanţi europeni din a doua şi a treia generaţie ale decolonizării care se radicalizează, după ce nu au putut fi integraţi şi s-au enclavizat în adevărate pungi de criminalitate, trafic, radicalizare şi jihadism în oraşele occidentale, acolo unde autoritatea nu pătrunde. În fine, o pleiadă de separatisme mai vechi sau mai noi în sânul statelor europene afectează mai nou unitatea europeană, atât în Catalunia, în Scoţia sau în Padania. Peste toate, referendumul pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană cutremură Europa, cu celebrul Brexit.

Dar poate cea mai importantă problemă a Europei rămâne recrudescenţa curentelor naţionaliste, populiste, xenofobe, anti-imigranţi, islamofobe, antisemite. O revenire la barbarismele secolelor succesive de istorie a unei Europe măcinate de războaie şi rivalităţi, la abordarea intolerantă şi autocratică. Pentru că reîntoarcerea la naţionalisme şi etnicisme înseamnă izolare, prevalarea diferenţelor şi nu a lucrurilor comune, egoism şi nu solidaritate, preeminenţa excepţionalismului în faţa valorilor comune ale toleranţei, respectului pentru drepturile omului, democraţie, competiţie corectă, acces egal la oportunităţi.

Euro-atlanticismul, susţinerea relaţiei transatlantice, pro-americanismul par în egală măsură în criză, sub presiune, subiectul criticilor, a contestărilor şi oprobiului unui tip de război informaţional cu tentacule tot mai prezente în spaţiul european. Constatăm tot mai mult în Europa şi în România, de asemenea, că se remarcă o întreagă pleiadă de politicieni, formatori de opinie, decidenţi, dar şi oameni obişnuiţi, care critică tot mai mult acţiunile Uniunii Europene, ale NATO, ale Statelor Unite. Un lucru bun şi sănătos, altfel, critica oricăror decizii, dacă ele nu s-ar face de pe poziţiile naţionaliste, populiste, xenofobe, ale unor abordări retrograde ale extremelor şi ale ignorării valorilor şi principiilor fondatoare ale Europei, amplificând şi creând temeiuri tendinţelor de scindare ale Europei şi a legăturii transatlantice, prin apologii ale „democraţiei suverane”(Valdimir Putin) sau „democraţiei iliberale”(Viktor Orban).

Constat tot mai mult că am uitat de unde am plecat. 26 spre 27 de ani de la Căderea Zidului Berlinului au adus generaţii noi, probleme noi, şi am uitat cum arăta lumea din care cu greu ne-am extras, noi, statele din Europa Centrală şi de Est, noile democraţii. Am uitat cu toţii, noi europenii, despre lucrurile pe care ni le-a adus Europa Unită, Alianţa Nord Atlantică, Pachetul de principii şi valori ale Occidentului spre care am tins. Am uitat că Uniunea Europeană a adus pentru toţi europenii securitate, stabilitate, pace, prosperitate, democraţie, statul de drept.

Generaţiile noi nu-şi mai amintesc, cele mai coapte au uitat că aceste drepturi, libertăţi şi avantaje ale Europei Unite, ale relaţiei transatlantice nu sunt nici garantate, nici sigure, nici eterne, ci rodul unei lupte de zi cu zi. Trebuie să lupţi pentru ele, nu să le subminezi prin vise de grandoare individuală, etnică sau prin exepţionalism naţionalist. Şi european eşti cu precădere în vremuri grele, în vremuri vitrege, atunci când credinţele şi principiile tale sunt puse la încercare. De valuri de refugiaţi, de atacuri teroriste, de radicalizare islamică. De inamicul din cetate, vecinul nostru, care pleacă dimineaţa cu rucsacul în spate şi se detonează, ucigând sute de concetăţeni. Aici sunt testate forţa, consecvenţa principiilor şi europenismul fiecăruia. Ataşamentul său faţă de valori. Nu numai atunci când vin fonduri europene sau se acumulează avantajele liberei circulaţii şi ale prosperităţii economice.

Şi nici proasta gestiune a treburilor nostre în cadrul unui stat sau altul, sau chiar la nivel european, nu înseamnă că drumul european e prost. Faptul că nu există forţa de a valorifica multiculturalismul, faptul de a nu avea ştiinţa şi politicile adecvate de a integra grupurile urmaşilor de generaţia a doua şi a treia a celor veniţi din colonii sau în refugiu, lipsa capacităţii de a genera creştere economică, locuri de muncă şi dezvoltare, lipsa de leadership nu trebuie să genereze abandonarea modelului pentru că exponenţi incerţi sau nepregătiţi ai acestui curent au ratat drumul consecvent comunitar european. Din contra, acelea sunt momentele în care se verifică şi se validează tăria cu care sunt apărate aceste principii.

Naţiunea este în pericol, mai mult, este în pericol fiecare dintre naţiuni. Dar nu pentru că ne-ar opri străinii sau ne-ar ştirbi suveranitatea, sau ne-ar pune să facem ceva ce nu ne dorim. Ci pentru că am uitat obiectivul comun, pentru că am rătăcit dorinţa de solidaritate europeană şi obiectivul unităţii în diversitate. Am uitat să promovăm interesele care contează şi căutăm alternative la Europa şi nu întărirea ideii europene.Pentru că am uitat de unde venim şi câte avantaje a creat integrarea pe care noi înşine ne-am dorit-o în UE şi NATO, cât am progresat, cum am crescut economic, ca nivel de trai, cât au crescut nivelul de securitate, stabilitatea şi prosperitatea tuturor cetăţenilor. Şi a celor din statele membre, şi a celor din noile state. Forţa transformatoare a UE şi a drumului spre integrarea în NATO a schimbat statele noastre, le-a făcut puternice şi viabile, cu respect faţă de drepturile individuale. Iar lărgirea pieţei comune a UE a adus prosperitate tuturor statelor membre, şi celor vechi, şi celor noi. La politica de extindere ar trebui să revenim cât mai repede şi la o politică de vecinătate cu perspective europene şi euro-atlantice pentru statele care şi-o doresc. La un parteneriat real, necesar şi obligatoriu cu SUA în consolidarea valorilor Occidentului. Este motivul pentru care astăzi, România, Europa, Occidentul, Lumea au nevoie de un Nou Europenism. De o relansare a ideilor şi principiilor europene, de reenergizarea atractivităţii modelului european, a relansării viziunii unei Europe libere, întregi şi paşnice. Iar pentru asta trebuie respinse diviziunile prin inima Europei, de orice fel, trebuie sancţionate pornirile spre a impune, eventual cu forţa armelor, sfere de influenţă, suveranitate limitată, excepţionalism şi agresiune militară, revizionism şi porniri revanşarde. Modelele violenţei, agresivităţii şi a impulsivităţii, a abordărilor unilaterale de orice fel, sunt la fel de reprobabile ca şi impunerea în inima Europei a naţionalismelor, xenofobiei, extremismului, radicalismului, islamofobiei, populismului sau izolaţionismului. Ne lipsesc lideri, trebuie să-i găsim pe cei care pot mişca înainte Noul Europenism, regăsirea forţei şi redescoperirea, propovăduirea valorilor reale care ne-au garantat transformarea europeană, integrarea, democraţia, libertatea şi prosperitatea, principiile şi valorile Occidentului. Între altele, solidaritatea, competenţa, profesionalismul, munca, inventivitatea, antreprenoriatul, toleranţa, deschiderea, competiţia corectă, europenismul, spiritul comunitar, euroatlanticismul. Nu sunt un om de stânga. Şi stânga are nevoie să se reinventeze dincolo de marxism leninism, statul bunăstării şi egalitarisme de tot felul, promisiunea prosperităţii pe seama Statului. O stângă europeană e la fel de benefică şi necesară. Dar eu sunt european, euroatlanticist, pro-american, şi sunt promotorul Dreptei Europene, care să preia Noul Europenism, să explice tuturor ce înseamnă această unitate a Occidentului, sancţionând greşelile europenilor, occidentalilor pe baza spiritului critic cultivat şi profesionist şi nu a criticismului, dar respingând revizionismul, revanşismul gregar, populismul guvernării cu ochii la mass media şi la sondaje de opinie, mediocraţia şi mediacraţia, ascunderea în spatele unei voinţe publice generalizante şi profund schematizate, influenţată de războaiele moderne informaţionale şi de propaganda autocraţiilor izolaţioniste şi belicoase, care duc Europa şi lumea spre război, stagnare, scindare şi duşmănii fratricide. Cu SUA integrată în profunzimea Europei şi Europa încastrată în fundamentele drepturilor individuale, sistemelor economice şi securitate de dincolo de ocean, cu legături economice şi comerciale durabile, cu interferenţe subtile şi profunde şi cu capacitatea de a atrage şi de a proiecta valori în vecinătate. Cu deschiderea spre extindere, cu capacitatea de model, cu forţa transformativă a noilor democraţii.

Aceasta e Dreapta Europeană, Noul Europenism pe care doresc să-l promovez. Şi la Bucureşti, în România, şi în Europa însăşi, şi peste Ocean. Acesta este proiectul, viziunea pe care o propun Dreptei Româneşti. Revenirea la europenism şi democraţie, competiţie corectă şi oportunităţi, promovarea statului de drept şi a drepturilor omului, a aşezării reale a cetăţeanului în centrul politicilor publice. Voi fi un susţinător al tuturor celor ce îmbrăţişează Noul Europenism, îi voi sprijini în campania electorală, voi merge lângă fiecare pentru ca împreună să explicăm românilor europeni, valoarea spiritului comunitar. Aşa cum trebuie explicate şi erorile care ne adâncesc diferenţele, scindează societatea şi diminuează capacitatea de acţiune şi vigoarea demersului modelului european.

Cred că alegerile locale sunt un bun prilej pentru ca să vorbim oamenilor despre viitor, despre viziunea europeană, dar și despre acţiunea criminală a naţionalismelor ipocrite, autohtonismele egoiste şi autocrate, pentru că aceste curente ne duc la pierzanie. Să energizăm din nou valorile europene, nu pe cele ale separatismului excepţionalist, ale naţionalismului gregar şi idiotizării propagandei de factură estică ce ne vrea pieirea prin introducerea dubiului silogismelor şi al alternativelor suverane sau iliberale, a etnicismelor limitante care împing lumea spre conflict intern fratricid, în care să se lupte român cu român, european cu european, om cu om. Şi să demonstrăm încă o dată că suntem consecvenţi şi că am înţeles ce a făcut ca România să prospere în ultimii 26 de ani, să atragă investiţii străine, să creeze locuri de muncă bine plătite şi să ducă la ridicarea veniturilor fiecărui cetăţean. Mai mult, să oferim noi generaţii de politicieni europeni spre a fi îmbrăţişaţi de cetăţeni, politicieni care respectă principiile şi valorile europene, care respectă vocea manifestanţilor din stradă, după tragedia de la Colectiv, care resping corupţia, ipocrizia, populismul şi infractorii de pe liste şi care premiază bunul simţ, profesionalismul, etica şi competenţa.

Să regăsim consecvenţa în promovarea şi apărarea valorilor occidentale în România.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor