Un subiect delicat al discuţiilor din luna mai a fost cel referitor la programul de dezvoltare economică din Transilvania care a funcţionat până acum practic fără probleme.

Presa apropiată de Cabinetul de la Bucureşti atacă de mai mulţi ani ajutoarele provenind din banii bugetului ungar, fără însă a putea demonstra concret caracterul ilegal al acestora. În timp ce guvernul precedent social-democrat a încuviinţat tacit programul ungar, cel actual face din acest lucru o problemă de prestigiu. Tocmai de aceea negocierile privind dezvoltarea economică a Transilvaniei pot ajunge lesne într-o fundătură.

Bucureştiul evită vizibil cooperarea reală cu Ungaria, nu vrea să fie părtaşă la succese comune. Această atitudine a fost oglindită şi de managerierea situaţiei de la frontieră în perioada epidemiei. În timp ce guvernul ungar a încercat să ajungă la un acord comun privind acordarea de ajutor în vederea înlesnirii circulaţiei cetăţenilor din cele două ţări, Cabinetul din România s-a folosit de instrumentul acuzaţiilor continue.

În noua strategie de apărare pentru perioada 2020 – 2024, elaborată în Administraţia prezidenţială de la Bucureşti şi adoptată de CSAT, se precizează concret teama, potrivit căreia “unele ţări” tind să ajungă dominante în regiunea central-europeană. În administraţia Iohannis sunt considerate drept periculoase acele “năzuinţe denumite iliberale” care s-ar putea răspândi in Europa Centrală. “În zonă persistă un risc de infectare care s-ar putea repercuta asupra dezvoltării economice şi a capacităţii României de a rezista – se formulează între altele în documentul respectiv.

Într-o declaraţie acordată cotidianului transilvănean “Krónika”, analistul principal János T. Barabás de la Institutul pentru probleme externe şi economie de la Budapesta a apreciat că formularea neclară oferă prilejul pentru abuzuri. În opinia sa, “riscul de infectare” se referă la sprijinul ungar privind dezvoltarea economică, deşi este evident că şi puterea din România ştie că acest sprijin ajunge în regiunile neglijate cu scopul de a împiedica un colaps al comunităţilor din acea zonă şi nu sunt direcţionate către o etnie anume.

Actuala conducere din România – în contradicţie cu năzuinţele spre cooperare a guvernelor din celelalte ţări din zonă – construieşte o campanie în scopul confruntării cu Budapesta, respectiv cu UDMR. Numai că până acum un observator din afară nu sesizează decât că pentru Klaus Iohannis şi echipa sa orice subiect care se referă la maghiari constituie “un cartof fierbinte”. Bucureştiul se teme pur şi simplu de maghiari. Articol de István Pataky.

(Rador)