Motivele acestei „scăpări” sunt greu de înțeles, pentru că șeful statului francez spune lucrurilor pe nume atât în ceea ce privește situația internațională, cât și cu privire la planurile sale pentru viitorul Europei. Am descoperit întâmplător textul pe site-ul președinției franceze, așa că vă prezint câteva citate edificatoare! „Trăim probabil experiența sfârșitului hegemoniei occidentale asupra lumii.

Eram obișnuiți cu o ordine internațională care, încă din secolul al XVIII-lea, se baza pe o hegemonie occidentală, mai ales franceză în secolul al XVIII-lea, dată fiind inspirația iluminismului; apoi mai ales britanică în secolul al XIX-lea datorită Revoluției industriale și, în sfârșit, mai ales americană în secolul XX, din cauza celor 2 mari războaie și a dominației economice și politice a acestei puteri.

Lucrurile se schimbă. Și acum sunt profund zguduite de greșelile occidentalilor în anumite crize, de alegerile făcute de americani de câțiva ani, care nu au început cu această administrație”. Cine amenință hegemonia occidentală? Macron spune lucrurilor pe nume:”China este în prim plan, dar și strategia rusă, trebuie spus, a fost urmărită cu succes în ultimii ani. (…) India este în curs de dezvoltare. Aceste noi economii devin nu numai puteri economice, dar și politice”.

Până aici, judecata lui Macron este corectă, din punctul meu de vedere. Cu o singura obiecție, Emmanuel Macron nu vorbește de greșelile comise de occidentali, pentru că acestea ar incrimina chiar ideologia progresistă pe care o susține. Președinții progresiști ai Americii și establishmentul european sunt cei care au încurajat China să devină o mare putete tolerând furtul de proprietate intelectuală, spionajul indistrial și deal-urile perdante dintre marile companii occidentale și China comunistă. Ba, mai mult, aceiași politicieni progresiști au detonat butoiul cu pulbere din Orientul Mijlociu și tot ei au forțat Rusia să intre într-o spirală a confruntării cu Occidentul.

Să reținem, însă, ce e valid în teoria lui Macron și să mergem mai departe. Mai precis, la planurile pe care le are președintele francez cu privire la viitorul Europei. Din câte se pare, clairvoyant-ul Macron consideră că destinul Franței este pecetluit, așa că nu-și mai bate capul să o salveze. „Știm că civilizațiile dispar, țările de asemenea. Europa va dispărea. Europa va dispărea odată cu depășirea acestui moment occidental, iar lumea va fi structurată în jurul a doi poli: Statele Unite ale Americii și China. Și vom avea de ales între dominații”.

Dacă dispariția propriei țări nu reprezintă pentru Macron o problemă deosebită, amenințarea care planează asupra elitelor politico-financiare europene pare mult mai înfricoșătoare… Cel puțin asta lasă să se înțeleagă următoarele fraze rostite de „președintele bogaților”, cum este numit el în presa franceză. Citiți cu atenție pasajul care urmează!

„Cred că ceea ce a caracterizat întotdeauna Europa, firul roșu al vocației noastre, este un adevărat umanism. Și o spun pentru că nu mai este evident. Dacă (…) vom continua să vedem lumea așa cum merge și am descris-o, acest umanism european va dispărea. Statele Unite ale Americii se află în tabăra occidentală, dar nu poartă același umanism. Sensibilitatea lor la problemele climatice, la egalitate, la echilibrul social nu există în același mod. Există un primat al libertății care caracterizează civilizația americană foarte profund și care explică, de asemenea, diferențele noastre, chiar dacă suntem profund aliați. Nici civilizația chineză nu are aceleași preferințe colective, pentru a fi modești,  sau aceleași valori. Suntem singura zonă geografică care a pus omul cu un O mare în centrul proiectului său de la Renaștere, la momentul iluminist și, de fiecare dată, a trebuit să ne reinventăm. Cred că acesta este proiectul care a fost al nostru și care trebuie să fie din nou al nostru”.

La prima vedere, proiectul macronian pare o copilărie. Ce poate însemna „umanismul european” într-o confruntare cu puterea economică a Chinei, cu armele sofisticate ale Rusiei sau cu puterea fără egal a Statelor Unite, pe care Macron pare să o treacă în rândul inamicilor Europei. Șeful statului francez știe însă că această filosofie progresisto-umanistă (deși i-am putea spune religie) are, însă, o putere de seducție imensă pe tot globul, exact ca marxismul original din care își trage seva.

Cu acest mesianism umanist vrea să înarmeze Macron Europa pentru a deveni o forță de echilibru între marii actori ai vieții internaționale- SUA, China sau Rusia. Establishmentului european acest umanism i-ar oferi, însă, un avantaj concret- legitimitatea de a se perpetua în fruntea bucatelor. Pentru că acest umanism nu împiedică nicidecum politici de austeritate care distrug viitorul a milioane de oameni, dar justifică politici profund nepopulare precum cele pro-imigrație. În numele umanismului, politicienii pot fi puși la stâlpul infamiei, iar criticile celor mulți pot fi amuțite.

E greu, în spațiul restrâns al unui articol, să mă refer la toate ideile prezentate de  președintele francez, Cred, însă, că acest mesianism ateu, umanism- cum îl numește Macron, ar trebui judecat nu după vorbele frumoase, ci după fapte, mai ales dată fiind furia cu care progresiștii vor să impună suveranitate Bruxelles-ului asupra națiunilor europene.

Care sunt marile realizări ale acestui “umanism” în țările occidentale, se vede cu ochiul liber. Și nu e vorba numai de explozia criminalității, despre relațiile din ce în ce mai tensionate dintre autohtoni și noii veniți, ci și despre un declin social și economic accentuat. Pentru că acest umanism îi ajută, ce-i drept pe imigranți, dar pe buzunarul propriilor cetățeni, chiar și al celor care ar avea ei înșiși nevoie de ajutor.

Te-ar putea interesa și: