Pentru o vreme Tescanii s-au mutat la București, la Galeria Romană, din inima orașului. O lume proaspătă, foșnindă, verde sau ascunsă de aburii dimineții, te invită să o cunoști și te provoacă la o întâlnire.



Expoziția de la Galeria Romană a fost vernisată marți seară, iar trăirile pictorilor, sugerate de lucrările expuse, s-au amestecat prietenos și candid cu emoțiile celor prezenți.

Gabriela Ilaș, coordonatorul proiectului expozițional de la Galeria Romană, a exprimat ceea ce se putea bănui privind lucrările: „Tescaniul este un loc care trebuie trăit. E greu să vorbești despre Tescani: înseamnă libertate, înseamnă peisaj, înseamnă prietenie, înseamnă lumină, o bună- stare – starea bună de Tescani. Înseamnă înainte de toate oameni!”.



Creația lui Dumnezeu

Criticul și scriitorul Sever Voinescu, un bun cunoscător al locului magic de la Tescani, a ținut cu sufletul la gură asistența.

„Trebuie să vă spun că am venit cu mari emoții la acest vernisaj, nu numai pentru că știu cât este de importantă deschiderea acestei expoziții în plan cultural, ci și pentru că mă simt personal legat de fenomenul artistic de la Tescani. O iau nu ca pe o împrejurare – oricum intimidantă pentru mine, având în vedere anvergura artiștilor care expun aici, ci și ca pe un moment de recunoștință personală”.



Ce este acest loc? „De 40 de ani,Tescanii au devenit peisaj, ba aș zice este consacrarea supremă pe care o poate avea un colț de natură. (…)

Creația lui Dumnezeu este sublimă în multe segmente ale ei, ne copleștește sau ne binedispune, ne liniștește sau ne agită, ne amuză sau ne entuziasmează. Dar pentru ca asemenea locuri să devină peisaj este nevoie de ochiul și de mâna pictorului. Sensurile unei topografii rămân pentru noi misterioase și nedeslușite în plan uman, oricâte trăiri ne-ar produce până când vin pictorii și ni le revelează”.

Un loc istoric

Tescanii, un loc care a intrat în istoria și în sufletul românilor. „Vreau să subliniez că Tescanii, care deveniseră un loc istoric de la finele secolului al XIX-lea, când familia Rosetti –Tescanu a construit conacul și mai ales de la începutul secolului al XX-lea, când George Enescu a început să vină, des și rodnic, la conac a devenit peisaj marcant pentru vizualul românesc abia cu pictorii care au lucrat cel puțin trei generații acolo”, a spus Sever Voinescu. „Casa Rosetti-Tescanu a intrat în istoria culturii românești odată cu Enescu, însă istoria s-a sublimat și a devenit peisaj abia din 1976, când artiști precum Paul Gherasim sau Afane Teodoreanu au început să frecventeze locul și să picteze aici. A urmat, după cum știm, o adevărată reînviere spirituală a locului. Pictorii au fost cei care au reinventat locul, repet, consacrându-l ca peisaj. În ani, au venit acolo și muzicieni, poeți, filososfi, care au făcut ca Tescanii să devină o adevărată legendă culturală românească. Dar fără pictori, Tescanii nu ar fi fost ceea ce sunt astăzi”, a adăugat criticul.

De ce au ajuns pictorii la Tescani? „Când spunem omul sfințeș te locul suntem, cumva, nedrepți cu locurile. În cazul Tescanilor poate că este mai corect să spunem că locul sfințit are o putere a lui de a atrage oamenii, care îi redescoperă sfințenia când ea este profanată”.

Fuga după lumină

De ce este un loc special? „Povestea Tescanilor, însă, este minunată și pentru că are o determinație specifică istoriei artelor. Dintotdeauna, pictorii au căutat lumina. Lumea pictorilor este una a luminii. Peisajul nu este doar un simplu exercițiu de spirit sau o exacerbare en plein air a sensibilității plastice. Peisajul este o încercare de cuprindere a necuprinsului în granițele lui. Fiecare loc are lumina lui, așa cum are un duh al lui, cu precizarea că spectacolul luminii este mai ales spectacolul modificărilor ei. (…) După acest spectacol al luminii aleargă pictorii, așa cum misticii caută neobosit lumina spirituală”. Ce găsim în expoziție? „Ce găsim? De la verdele crud, aproape naiv din lucrările lui Horia Bernea, la verdele palid, misterios din lucrările lui Paul Gherasim, de la albul vag, cețos, diluant al contururilor lui Horia Paști na, la albul eclerant al lui Alexandru Mărginean, ori albul murdar și melancolic, dar paradoxal, mai precis al lui Ilie Boca. Încântă, de asemenea, galbenul aproape expresionist al lui Vladimir Șetran. (…) În față cu verdele de la Tescani, pictorul este un martor, un apostol”, a mai spus Sever Voinescu.

Tabăra artiștilor

Tabăra de la Tescani, denumire ce s-a păstrat multă vreme, a fost iniţiată de pictorul Ilie Boca, cel care a fost martorul tuturor întâlnirilor fericite ale artiştilor, cel care a trăit şi pictat peisajul de neegalat al locului, an de an. Printre prietenii acestui loc se numără pictorul Horia Bernea, mare iubitor de Tescani, membrii grupului Prolog, grup ce își leagă existența de Tescani, și, cu siguranță, nume de artiști ce impresionează pe iubitorii artelor frumoase. Artiştii care expun în cadrul expoziţiei de la Galeria Romană sunt: Horia Bernea, Ilie Boca, Paul Gherasim, Ileana Micodin, Florin Ciubotaru, Jalea Ala Popa, Mihai Sârbulescu, Horea Paştina, Constantin Flondor, Vlad Micodin, Vladimir Şetran, Theodor Rusu, Ion Stendl, Tudor Marinescu, Ioana Panaitescu, Octav Grigorescu, Doru Ulian, Andrei Ciubotaru, Ştefan Pelmuş, Dan Palade, Andreea Flondor Palade, Ion Augustin Pop, Mihai Chiuaru, Vasile Crăiţă Mândră, Valeriu Palade, Ion Mihalache, Ştefan Pristavu, Dionis Puşcuţă, Cristina Ciobanu, Alexandru Mărginean, Dumitru Macovei, Ovidiu Ungureanu, Irina Dascălu, Cristian Macovei, Ioan Burlacu.


FOTO; Monica Andronic, gazda evenimentului de la Galeriile Romane FOTOGRAFII: NICU DÎRDÎIAC



Invitație

Monica Andronic și Emil Ene, cei care găzduiesc Tescanii la Galeria Romană, așteaptă cu bucurie iubitorii de artă să descopere sau să revadă peisajul magic, filtrat de sufletul și viziunea artiștilor. Expoziția este deschisă până pe 4 decembrie 2016, iar programul de vizitare este: luni-vineri: 10.00-18.00, sâmbătă: 10.00-15.00, la Galeria Romană, B-dul Lascăr Catargiu nr.1, București.