Avocatul Virgil Boglea atrage atenția asupra haosului generat de Legea 19/2025, („legea fugarului”) care definește evadarea ca fiind nepredarea în termen de șapte zile de la condamnarea definitivă. „Dacă o persoană este condamnată definitiv, la expirarea celor șapte zile, comite infracțiunea de evadare dacă nu se predă. Astfel, este condamnată și pentru această infracțiune, având un nou termen de șapte zile. Dacă nu se predă din nou, comite din nou infracțiunea de evadare. Acest ciclu poate continua la nesfârșit.”

Modificări aduse la „legea fugarului”

Avocatul Boglea critică modificările aduse legislației penale de Parlament prin Legea nr. 19/2025, care extinde definiția infracțiunii de evadare, conform articolului 285 din Codul penal, la persoanele care nu se predau în termen de șapte zile de la condamnarea definitivă.

"Legea nr. 19/2025, intrată în vigoare din 17 martie, aduce noutăți în materia infracțiunii de evadare constând în aceea că aceasta se poate săvârși chiar dacă persoană condamnată nu este încarcerată, prin nepredarea sa în termen de 7 zile de la condamnarea defintiva unui organ de poliție pentru punerea în executare a pedepsei. Mai mult decât atât, pentru situațiile anterioare intrării în vigoare a legii, s-a statuat ca termenul de 7 zile curge de la intrarea în vigoare", afirmă avocatul.”, afirmă avocatul.

Legea subminează prescripția executării pedepsei

Într-o analiză, avocatul susține că acest act normativ subminează o instituție esențială a dreptului penal: prescripția executării pedepsei.

Boglea afirmă că „Legea nr. 19/2025 („legea fugarilor”) nu face nicio referire la textele normative incidente în cazul prescripției executării pedepselor. Mai bine zis, nu face nicio referire directă la acestea. Dar după cum am învățat cu toții încă din anul I al Facultății de Drept, normele juridice intră în vigoare (în principiu) la trei zile de la promulgare și ies din vigoare prin abrogare sau intrare în desuetudine, abrogarea putând fi expresă sau tacită”.

Legea fugarului, controverse

Mai precis, dacă o persoană nu se predă în termenul stabilit, aceasta comite infracțiunea de evadare. Dacă nu se predă nici după această condamnare, ea comite din nou infracțiunea de evadare, și tot așa, fără sfârșit. În acest scenariu, prescripția executării pedepsei nu mai poate fi aplicată, deoarece termenul necesar pentru îndeplinirea acesteia nu va fi niciodată respectat.

„Dacă o persoană este condamnată definitiv, la expirarea unui termen de 7 zile de la condamnare săvârșește infracțiunea de evadare dacă nu se predă. Este condamnată și pentru această infracțiune și are un nou termen de 7 zile, la expirarea căruia, dacă nu se predă, săvârșește din nou infracțiunea de evadare. Este din nou condamnată și din nou are un termen... până la infinit.

În atare ipoteză, prescripția executării pedepsei nu mai are loc, nu poate opera, întrucât nu se poate îndeplini niciodată termenul”, afirmă avocatul, potrivit luju.ro.