Principele Dimitrie Moruzzi, fost prefect al Capitalei – Kneazul, cum i se zicea pe atunci, era și un important elector – adică organizator de alegeri.

De multe ori vizita familiile hoţilor, arestaţi de oamenii lui, unde împărţea ajutoare copiilor şi femeilor bătrâne.

– Ce vină au aceştia?, spunea Kneazul.

Totuşi în alegeri era straşnic. A fost prefect de poliţie al Capitalei de două ori: odată in timpul lui I. C. Brătianu, înainte de 1888 şi apoi a doua oară între 1904— 1907, în timpul ministeriatului cumnatului său Iorgu Cantacuzino.

A mai fost mult timp şi prefect al judeţului Dorohoi. În Mihăileni, din acel judeţ, trăia farmacistul F. de origine austriacă. Foarte bine văzut, fusese numit consul al guvernului austriac, dar în acelaşi timp alegătorii din Mihăileni îl rugaseră să fie primar.

Şi astfel, câtva timp, farmacistul din Mihăileni a fost consul austriac şi în același timp primar român. Asta mergea pe vremea aceea!

La un moment dat opoziţia s-a dumerit şi a cerut îndepărtarea primarului F., a austriacului F., pe deasupra şi consul!

Farmacistul din Mihăileni nu ţinea atât de mult să fie primar. Dar cine nu s-a lăsat a fost Kneazul, care pierdea un important partizan!

Citește și Prințul Moruzi cu care nu se dădea mâna

Kneazul aflase că farmacistul ceruse incă cu 20 ani înainte încetăţenirea, dar nu se ocupase de această chestie. Principele Moruzi a plecat la Bucureşti, s-a făcut luntre și punte, proiectul de lege a trecut prin Cameră şi prin Senat şi peste câteva zile Kneazul s-a întors la Mihăileni cu diploma de cetăţenie română a primarului care între timp renunţase de a mai fi consul austriac.

Dar afacerea de mai sus a avut o urmare nostimă, Kneazul căutând să dea o lecţie acelora, care avuseseră intenţia să-i răpească un important partizan, întâmplarea merită să fie povestită.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE