Jocul interesant al Marii Britanii. De ce vor britanicii să revină în UE?

Jocul interesant al Marii Britanii. De ce vor britanicii să revină în UE?

La 23 iunie 2016, Marea Britanie decidea prin referendum să iasă din UE. Ieșirea efectivă s-a produs la 31 ianuarie 2020. Așadar, la aproape un deceniu de la decizia istorică de ieșire și la puțin peste 6 ani de la ieșirea Marii Britanii din UE, tot mai mulți britanici ar dori să revină în UE.

Marea Britanie - aristocrata răsfățată a Europei

Marea Britanie și construcția europeană reprezintă un subiect în sine. Britanicii au stat deoparte când se puneau primele cărămizi a ceea ce astăzi numim UE. Treptat, britanicilor, Comunitățile Europene au început să le acorde un rol care să le măgulească pretențiile aristocratice, mai ales acolo unde era nevoie de mediere și expertiză.

În cele din urmă, Marea Britanie a aderat la CEE la 1 ianuarie 1973, împreună cu Republica Irlanda și Regatul Danemarcei. Evident, în interiorul construcției europene, britanicii n-au fost cei mai comozi parteneri. La începutul anilor 80, Margaret Thatcher, rostea celebrul discurs: „We want our money back!”. Practic, liderul legendar tory al Guvernului de la Londra solicita o echitabilă distribuire a fondurilor pentru Marea Britanie în privința Politicii Agricole Comune, considerând că britanicii ofereau mai mult decât primeau. Povestea s-a încheiat prin Summit-ul de la Fontainebleau din 1984.

Să nu uităm și faptul că la 20 septembrie 1988, la Bruges, aceeași Lady Margaret Thatcher s-a pronunțat clar contra oricărei tentative de federalizare a UE. Ori, tocmai asta urmărește șefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen, să determine statele UE să renunțe treptat la principiul dreptului de veto și al unanimității în Consiliul UE în favoarea votului cu majoritate calificată, mai ales în sfera politicii externe, ceea ce echivalează cu o „federalizare de catifea” a UE.

Nervi tari pentru românii care merg în Marea Britanie. Sunt probleme uriașe în Insulă

sursa: Facebook

De ce ar vrea britanicii să revină în UE?

Evident, nu doar faptul că există un deficit de forță de muncă în Marea Britanie pentru că puțini europeni și non-europeni ajung să mai lucreze sau vor să mai lucreze în Marea Britanie determină dorința de revenire. Și nici faptul că britanicii sunt nevoiți să stea să aștepte în aeroporturi să fie controlați în calitate de extra-comunitari.

Situația mondială este alta decât în 2016-2020. Franța și Germania sunt motorul UE, Marea Britanie era luxul caroseriei vehicului UE. Franța și Germania se distanțează tot mai mult de SUA și vor să domine Europa. Evident, Marea Britanie iese din izolare, așa cum a făcut-o de atâtea ori în istorie și spune răspicat: „Nu veți împărți plăcinta fără să aveți și ceaiul englezesc alături la ora 5!” Pur și simplu, britanicii se tem să se refacă un soi de Imperiu Neo-Carolingian sau să vină suveraniștii la Paris și la Berlin, ceea ce ar deschide perspectiva imploziei UE.

Spre o „Normandia 2.o”?

Regele Charles III al Marii Britanii va efectua o vizită la Washington DC pentru a discuta cu Președintele SUA Donald J. Trump. Se știe că în 1941, Premierul britanic Winston Churchill a mers la Washington DC pentru a avea sprijinul lui Franklin Delano Roosevelt. Apoi, s-a pus problema debarcării din Normandia, Marea Britanie fiind locul de unde au plecat forțele americane. Serviciile britanice au reușit să inducă în eroare spionajul militar german, naziștii fiind efectiv luați prin surprindere la 6 iunie 1944.

SUA au nevoie de Marea Britanie în Europa, pentru a contracara polul Franța-Germania care ar dori o redefinire a apărării UE, chiar și fără NATO sau cu un NATO fără SUA la nevoie. Ori, chiar dacă nu mai e în UE, Marea Britanie este în NATO și ca stat cu drept de veto în ONU, Marea Britanie are un cuvânt greu de spus în lume.

O revenire a Marii Britanii în UE ar putea, evident, să tempereze elanul franco-german de a crea o structură europeană de apărare, în afara NATO sau să echilibreze balanța suveraniști-europeniști în cadrul UE, în caz că la Paris sau la Berlin, actualii lideri, Emmanuel Macron și Friedrich Merz nu ar mai putea să-și lase urmașii ideologici.

Britanicii, exact ca în 1988, ar putea să se opună federalizării UE, dorite de către Ursula von der Leyen și Comisia Europeană pe care o conduce din 2019, reconfirmată fiind în 2024.

Practic, Marea Britanie în UE ar fi un punct de sprijin pentru SUA, iar britanicii n-ar mai fi nevoiți să stea la coadă la pașapoarte irlandeze pentru a putea să circule nestingheriți în UE.