Scandalul legat de furtul pieselor dacice ajunge la un alt nivel. Reprezentanții Ministerului Culturii l-au acuzat pe Ernest Oberländer Târnoveanu, fostul director al MNIR că nu a negociat bine contractul cu Olanda. În replică, el a explicat că acest model de contract a fost utilizat la toate expozițiile internaționale.

Fostul director al Muzeului Național de Istorie a României, precizări despre contractul cu Olanda

Ernest Oberländer Târnoveanu a precizat că acest contract este anexă a Hotărârii de Guvern 518/2004. Potrivit fostului director al MNIR, acesta este folosit de toate muzeele care participă la astfel de expoziții.

„Contractul pe care l-am semnat cu Muzeul Drents este un contract- cadru, o anexă a Hotărârii de guvern 518/2004. Acest contract este prevăzut în legislația românească și este folosit de toate muzeele românești, care împrumută sau participă la organizarea de expoziții în străinătate”, a spus el la podcastul Fundației Prietenii Muzeului Național de Istorie a României (PMIR).

În plus, el a subliniat că acesta a fost utilizat și în cazul expozițiilor din China, Canada, Italia, Spania, Belgia sau Portugalia.

„Este contractul pe care l-am folosit pretutindeni, la toate expozițiile sau participările la expoziții pe care le-am făcut din China, până în Canada, din Olanda, până în Italia, trecând prin Franța, Belgia, Spania, Portugalia, Ungaria”, a adăugat el.

Acuzațiile ministrului Culturii, considerate „stupide și absurde”

Ernest Oberländer-Târnoveanu a calificat acuzațiile ministrului Culturii, Natalia Intotero, și ale altor oficiali ai ministerului drept „stupide și absurde”. În opinia sa, acestea ar fi fost lansate cu intenția de a dezinforma opinia publică.

„Era mai simplu ca toți cei care au făcut aceste declarații, să se uite ce cuprinde un contract-cadru și să vadă în ce măsură Muzeul Național a respectat acele prevederi. Din practica mea îndelungată – am fost vreme de 14 ani și președinte al Comisiei Naționale al Muzeelor- vă pot spune că toate contractele sunt verificate după o grilă, asemănătoare unei grile de punctaj la examen, încât tu, funcționar din Ministerul Culturii, poți să constați dacă există sau nu există în contractul tău prevederile din contractul cadru”, a precizat fostul șef al instituției.

Potrivit acestuia, expozițiile la nivel internațional se pot organiza în baza Legii 182/2000.

„De asemenea, Legea 182/2000 este instrumentul legal pe baza căruia se fac expoziții. Nu există posibilitatea să primești aviz și certificat de export dacă acest contract nu corespunde pe de-a-ntregul prevederilor din contractul- cadru. Acest lucru este absolut exclus”, a mai spus Ernest Oberländer-Târnoveanu.

Explicații legate de contractul încheiat cu partea olandeză

Conform contractului încheiat între cele două părți, Olanda trebuia să asigure paza artefactelor dacice. De asemenea, partea olandeză a achitat inclusiv costurile legate de transportul pieselor de o valoare inestimabile.

„Din momentul în care transportul trece frontiera în Olanda, întreaga responsabilitate privind securitatea bunurilor culturale din anexa 1, adică anexa care însoțește acest contract și contractul de asigurare, aparține la Drents Muzeum”, a mai spus el, potrivit Independent News. 

El a precizat că, după ce secretarul de stat în Ministerul Culturii a făcut public contractul, încălcând clauza de confidențialitate, partea olandeză a întrerupt toate canalele de comunicare cu România.

„Colegii olandezi au comunicat echipei noastre, care s-a dus să demontreze și să repatreze expoziția, că, din momentul în care noi am dezvăluit date confidențiale din contract, nu vor mai comunica pe marginea anchetei”, a încheiat fostul șef al instituției.