De la expresii de genul “Căpitane, nu fi trist/ Garda merge înainte/ Prin Partidul Comunist ” și până la legenda că grosul legionarilor a intrat în rândurile partidului clasei muncitoare, Protocolul dintre Mișcarea legionară și Ministerul de Interne (10 decembrie 1945) a suscitat o mulțime de polemici de-a lungul anilor.

Istoria secretă. Chiar și astăzi, la 75 de ani de la sfîrșitul războiului, e greu să relatezi faptele fără să fii acuzat de partizanat sau, Doamne, ferește, de apologia legionarismului.

Pentru comuniști, pactul de neagresiune încheiat cu legionarii a fost  un compromis strategic. În marșul lor spre instaurarea dictaturii, comuniștii nu aveau nevoie de încă un război intern, pe lângă cel pe care îl purtau cu partidele istorice și regele Mihai. Mai ales că legionarii dețineau arme și dovediseră că sunt gata să le folosească.

Istoria secretă. Au românii vocația trădării? Ce spun germanii

De cealaltă parte, mișcarea legionară era în derivă, Germania nazistă, alături de care conducătorii legionari din exil rămăseseră până la capăt, fusese învinsă. România era ocupată de trupele sovietice, iar închisorile gemeau de legionari.

Istoria secretă a pactului de neagresiune

În fața acestor probleme imposibil de rezolvat, conducătorul din țară al legionarilor, Nicolae Petrașcu, emite pe 6 august 1945 o circulară. “După mai bine de două decenii de viață zbuciumată, legionarii se adresează conducerii țării și le spune hotărârea lor de a munci și a trâi în pace și înțelegere cu toți locuitorii țării. (…)

Trebuie să recunoaștem că drumul nostru alături de puterile Axei , alături de hitlerism, a dus poporul nostru pe marginea prăpastiei și a catastrofei naționale”.

E drept, în 1945, România nu atinsese fundul genunii, dar comuniștii lucrau intens la asta în colaborare cu armata de ocupație. Legionarii erau interesați, și de reacția partidelor istorice. Singurii care dau, însă, semne clare că au auzit mesajul sunt comuniștii. Ana Pauker și Teohari Georgescu apreciază public desolidarizarea legionarilor de hitlerism.

Istoria secretă a PCR. Dej a dat o masă pentru asasinarea rivalului său

Legionarii din țară, în marea lor majoritate, au susținut circulara. Mulți au crezut că ideea vine de la Horia Sima. Nu era, însă, așa. Petrașcu nu mai era în legătură cu Sima de la sfârșitul războiului. Într-adevăr, când se întorsese în țară de la Viena, primise instrucțiuni să le asigure legionarilor o viață liniștită, scrie Ilarion Țiu în cartea sa „Istoria Mișcării Legionare 1944-1968”.

De altfel, chiar Sima, aflat în exil, le recomanda, într-o circulară, legionarilor să se înscrie în partidele de stânga pentru propria siguranță. E, însă, puțin probabil ca Petrașcu să fi cunoscut conținutul acelei comunicări.

Comuniștii iau inițiativa

Dornici să împiedice o colaborare între partidele istorice și legionari, comuniștii îi contactează pe dușmanii lor de moarte. Se folosesc de legionarii pe care îi cunoșteau din lagărele lui Antonescu. Enigmaticul legionar Vasile Noveanu (care avusese contacte și cu Carol al II-lea și cu Antonescu) este cel care îi propune lui Petrașcu să intre în discuții cu Ministerul de Interne.

Noveanu îi spune  lui Petrașcu despre „intrarea” pe care o are la ministrul Teohari Georgescu. Îl informează, de asemenea, că ministrul comunist vrea să aibă o discuție cu el. Pentru a-și atinge scopul e gata să-i garanteze viața și libertatea. La 2 ore după vizita lui Noveanu, poliția intră, însă, casa unde se ascundea Petrașcu și îl arestează. E arestat, de asemenea, și legionarul care era cu el - Vică Negulescu. Era 15 octombrie 1945.

Legionarii se agită. Cel mai dur comandant legionar, Nistor Chioreanu, amenință cu o „răzbunare înfricoșătoare” dacă Petrașcu e asasinat. Chioreanu nu aruncă vorbe în vânt. El e cel care controlează cuiburile înarmate și gata de luptă. Și tot de el ascultă și legionarii parașutați din Germania.

Începe o criză a rachetelor nucleare.  China face un pas clar spre război

Comuniștii nu aveau de gând să-l asasineze pe Petralșcu, ci să negocieze. În stilul lor. Chiar în seara arestării, Petrașcu are o discuție cu ministrul Teohari Georgescu. E greu să fie numită negociere. Teohari Georgescu avea toți așii în mână, Petrașcu nu avea nici măcar libertatea.

Petrașcu e plasat în domiciliu obligatoriu într-o vilă confortabilă. Vică Negulescu e eliberat pentru a putea contacta „Comandamentul pe țară”. Chiar și cei mai duri legionari sunt de acord cu pactul de neagresiune, încheiat nu cu comuniștii, ci cu Ministerul de Interne. Chioreanu insistă să se ceară un comunicat public din partea ministerului în care să se garanteze libertatea și acte de evidența populației legionarilor care intră în legalitate.

Pactul cu diavolul

Din partea Ministerului de Interne, negocierile au fost purtate de Alexandru Nicolschi și Gheorghe Petrovici. Aceștia i-au solicitat lui Petrașcu să ceară legionarilor să intre în legalitate, să predea armamentul pe care îl dețin și să se abțină de la manifestări politice. Petrașcu reușește să obțină acordul unei mari părți a legionarilor.

Discuțiile s-au finalizat prin  adoptarea unei convenții privind condițiile și clauzele legalizării situației legionarilor. Anunțul oficial privind acordul a fost făcut la radio pe 9 decembrie, iar în presa scrisă ziua următoare. Unitățile Ministerului de Interne au primit oficial noile dispoziții privind statutul legionarilor ilegali pe 10 decembrie.

Nicolae Petrașcu și camarazii săi aveau să descopere rapid că pactul cu comuniștii fusese o înșelătorie. Pentru legionari coșmarul abia începea. Nicolae Petrașcu avea să facă 16 ani de temniță. Mulți spun că nu și-a iertat niciodată pactul făcut cu Teohari Georgescu.

Istoria secretă. Au românii vocația trădării? Ce spun germanii