De ce Mihail Moruzov, primul șef al spionajului românesc, a fost asasinat de legionari, în mandatul lui Antonescu

De ce Mihail Moruzov, primul șef al spionajului românesc, a fost asasinat de legionari, în mandatul lui AntonescuMihail Moruzov, primul șef al spionajului românesc. sursa: Wikipedia

În galeria personajelor care au modelat destinul României Mari, puțini sunt la fel de fascinanți și, în același timp, la fel de puțin înțeleși precum Mihail Moruzov.

Omul care „nu dormea niciodată”, geniul tehnic care a transformat intuiția în instituție, Moruzov a fost cel care a pus bazele spionajului modern românesc, într-o epocă în care informația însemna supraviețuire.

Delta, rușii și începuturile lui Moruzov

Născut în 1887 în satul Zebil din Tulcea, într-o familie cu rădăcini rusești, lipovenești, Moruzov a crescut într-un mediu poliglot și multicultural. Această origine i-a oferit arma sa principală: cunoașterea perfectă a limbii ruse și înțelegerea mecanismelor psihologice ale marelui vecin de la Răsărit. N-a făcut multă școală, doar trei clase, dar avea o inteligență deosebită.

Cariera sa a explodat în timpul Primului Război Mondial, când a organizat o celulă de informații în Dobrogea, reușind să infiltreze rețelele inamice cu o eficiență care a uimit Marele Cartier General.

Legenda spune că Moruzov era capabil să treacă linia frontului deghizat în negustor sau pescar, întorcându-se mereu cu detalii prețioase despre mișcările trupelor bulgare și germane.

Nașterea SSI

În 1924, Moruzov primește misiunea de a crea o structură de elită: Serviciul Special de Informații (SSI). Sub conducerea sa, SSI nu a fost doar o anexă a armatei, ci un organism ultra-modern. Moruzov a fost un pionier al tehnicii. A introdus monitorizarea telefonică la scară largă, a creat laboratoare foto și de microfilmare de ultimă generație.

A folosit detectoare de minciuni rudimentare și tehnici de interogatoriu bazate pe psihologie, nu doar pe forță.

Biroul său de la etajul clădirii de pe strada Saita din București era centrul nervos al țării. Se spunea că Moruzov știa tot: de la secretele amoroase ale politicienilor, până la planurile de sabotaj ale agenților sovietici sau germani.

Mihail Moruzov, primul șef al spionajului românesc

Mihail Moruzov, primul șef al spionajului românesc. sursa: Wikipedia

Jocurile periculoase cu Puterea

Marea greșeală a lui Moruzov, cea care i-a adus gloria, dar și pieirea, a fost apropierea de Regele Carol al II-lea. Moruzov a devenit „omul regelui”, un stâlp al camarilei regale.

El nu se limita la spionajul extern; prin dosarele sale, celebrele „mape”, el controla clasa politică internă, oferindu-i regelui muniția necesară pentru a-și submina adversarii.

Pusese microfoane la Athénée Palace. Hotelul era centrul intrigilor politice. Moruzov a instalat microfoane în camerele unde știa că se cazează diplomați sau politicieni de top. Înregistrările discuțiilor „la un pahar” deveneau probe zdrobitoare.

Făcea intercepări telefonice. Prin intermediul biroului său tehnic, Moruzov asculta convorbirile liderilor partidelor istorice (PNL și PNȚ). Știa ce strategii pregătesc aceștia înainte ca ei să ajungă în Parlament.

Această implicare în jocurile politice i-a atras dușmani neînduplecați. Doi dintre ei aveau să fie fatali: Generalul Ion Antonescu și Horia Sima, liderul Mișcării Legionare.

Mareşalul Antonescu

Mareşalul Antonescu. Sursa foto: Captură video Youtube

De ce îl urau legionarii și Antonescu

Legionarii îl considerau inamicul lor numărul unu, fiind convinși că el a fost creierul din spatele asasinării lui Corneliu Zelea Codreanu în 1938. Din perspectiva lor, Serviciul Special de Informații (SSI) condus de Moruzov furnizase logistica și justificările pentru execuția „Căpitanului”.

Mai mult, Moruzov infiltrase Mișcarea Legionară cu agenți dubli și deținea dosare compromițătoare despre lideri precum Horia Sima, pe care îi șantaja pentru a dezbina organizația.

Pentru Ion Antonescu, ura a fost atât personală, cât și profesională. Moruzov încălcase „onoarea militară” prin monitorizarea constantă a generalului și prin întocmirea unui dosar infam despre soția acestuia, Maria Antonescu, vizând trecutul ei matrimonial.

Profesional, Antonescu îl disprețuia pe Moruzov ca fiind simbolul „Camarilei regale” și al corupției lui Carol al II-lea. Generalul nu putea tolera faptul că un civil spiona înalții ofițeri ai armatei.

Maria Antonescu, fotografie de epocă.

Maria Antonescu, fotografie de epocă. sursa: arhiva presa vremii

Sfârșitul. Noaptea de la Jilava

Toamna anului 1940 a adus prăbușirea dictaturii regale și instalarea regimului legionar-antonescian. Pentru Moruzov, protecția dispăruse. În septembrie 1940, a fost arestat chiar la întoarcerea dintr-o conferință secretă de la Veneția, unde se întâlnise cu amiralul Canaris, șeful Abwehrului german.

Ironia sorții a făcut ca cel care păzea toate secretele statului să fie închis într-o celulă în închisoarea de la Jilava. În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, echipele morții ale legionarilor au descins în închisoare.

Mihail Moruzov a fost executat alături de alți 63 de demnitari ai regimului carlist. Se spune că a murit demn, fără să implore milă, luând cu el în mormânt secrete pe care mulți ar fi plătit aur pentru a le afla.