Un editorial tăios și trist de Guy Millière pentru Dreuz.

Popoarele Europei își trăiesc probabil ultimele decenii ale civilizației lor. Peste tot în Europa, natalitatea este în cădere liberă și dacă procedăm la o contabilizare separată a nașterilor musulmane și a nașterilor ne-musulmane (ceea ce este interzis să faci în Franța, dar o fac serviciile de informații din alte țări occidentale), căderea capătă dimensiunile unei catastrofe.

În Franța, natalitatea este astăzi de 1,86 copii pentru o femeie, ceea ce este mai puțin decât rata necesară de înlocuire a generațiilor, însă, dacă luăm în considerare natalitatea la femeile ne-musulmane, cifra scade la 1,4 copii pentru o femeie.

Pentru femeile musulmane, media este de 3,4 copii.

Acest lucru înseamnă cu exactitate că în două decenii, 20 de francezi ne-musulmani vor fi înlocuiți de 14 francezi ne-musulmani, iar 20 de francezi musulmani vor fi înlocuiți de 34 de francezi musulmani.

Pentru Spania, Portugalia, Italia, Germania, datele sunt încă și mai îngrijorătoare.

Când Thilo Sarrazin a publicat o carte care se numea „Dispare Germania”, aceasta a provocat un mare scandal, dar a fost foarte citită, apoi tăcerea s-a lăsat din nou.

Cartea spunea adevărul. În treizeci de ani, Germania va dispărea, sau cel puțin va rămâne pe hărțile geografice o țară numită Germania, dar aceasta va fi o țară de cultură musulmană.

În același moment, Italia, Spania și Portugalia vor fi devenit și ele țări de cultură musulmană.

Când Renaud Camus a publicat o carte numită „Marea înlocuire”, ea a provocat de asemenea scandal, însă, spre deosebire de „Dispare Germania” a lui Thilo Sarrazin, „Marea înlocuire” a lui Renaud Camus a fost boicotată, s-a vândut în număr mic, și recenziile făcute de preoții corectitudinii politice au semănat mai degrabă cu niște caricaturi, acoperindu-l pe Camus de insulte. Însă aceștia recunosc și ei că francezii, asemenea tuturor europenilor, trebuie să se pregătească pentru o schimbare de cultură.

Ceea ce spun ei se spune foarte liniștit și în instanțele europene în sânul cărora se adaugă că, natalitatea totală în Europa fiind oricum insuficientă, trebuie acoperit deficitul de nașteri cu o imigrație masivă, provenind din țări unde nașterile sunt mai numeroase: țările lumii musulmane, bineînțeles.

Aceste afirmații liniștite lasă deoparte mai mulți factori cruciali.

Unul dintre ele este că, într-o epocă în care capitalul uman a devenit capitalul esențial, popoarele nu sunt echivalente.

Nu ne mai aflăm cu un secol în urmă, când se spunea că agricultura europeană ducea lipsă de forță de muncă.

Nu mai sunte în vremea când uzinele europene duceau lipsă de muncitori.

Printre musulmani magrebieni și africani care vin în Europa, sunt puțini ingineri, oameni de știință, antreprenori.

Un alt factor la fel de crucial este că imigrația masivă și consecințele sale îi pun pe fugă pe cei care pot să o facă, și care sunt purtătorii unui capital uman important, ceea ce accelerează catastrofa.

Un al treilea factor este că culturile nu sunt echivalente. Cultura musulmană nu este echivalentă cu cultura iudeo-creștină. Islamul nu este compatibil cu democrația, cu ideile occidentale privind dreptul și egalitatea în drepturi, cu economia de piață și cu antrepriza, cu libertatea de a gândi și de a vorbi și cu toleranța reciprocă.

Există deja enclave musulmane în Europa.

Curând, nu vor mai rămâne decât insulițe de cultură occidentală într-un continent islamizat și va fi, vai, fără îndoială, cu excepția unei răsturnări miraculoase de situație, sfârșitul Europei europene.

Te-ar putea interesa și: