În ultimii ani, fotbalul profesionist feminin a atins cote uriașe. Meciurile se dispută, adesea, cu casa închisă, iar cluburile mari de fotbal numără și o echipă feminină. Dar să privim puțin în trecut și să amintim despre povestea ibericei Irene González Basanta.

În anii '20, în Spania, și nu numai, era ciudat ca o femeie să practice fotbalul, să se îmbrace într-un echipament ca al băieților, dar mai ales să se și priceapă cu mingea la picior. Numele lui Irene González Basanta a rămas în istoria fotbalului, ca fiind prima femeie din Spania care a îmbrățișat fotbalul profesionist. Și-a făcut un nume în acest sport al băieților în 1920 și a devenit faimoasă pentru că s-a zbătut să-și îndeplinească visul, dar și pentru că, prin exemplul ei, multe fete s-au orientat către acest domeniu sportiv.

Cu toate acestea, puține date sunt cunoscute despre Irene Gónalez Basanta din A Coruña, prima femeie care a jucat fotbal în Spania.

Irene González Basanta s-a născut pe 26 martie 1909, în orașul A Coruña, unde a crescut cu mingea la picior. Ceea ce se știe sigur este că și-a început cariera în acest sport ca atacant, iar ulterior a devenit portar.

Elogiată de presă

Mai întâi, povestea sa în fotbal a început la un club din cartierul Orillamar, dar evoluat și pentru echipe de copii, una dintre ele fiind Racing-Athletic. Deși nu se cunosc multe detalii despre cariera sa, ea a reprezentat o piatră de temelie pentru fotbalul feminin.

Singura imagine pe care o păstrăm despre fotbalistă este de la vârsta de 16 ani, după cum relatează ziarul El Orzán, care în 1925 a publicat: „Într-o vitrină de pe Calle Real, este afișat portretul incomparabilului portar, purtând un tricou alb, pantaloni baggy, negri, până chiar deasupra genunchilor, șosete și pantofi de fotbal, iar ea este admirată de oamenii care îi contemplă aroganța și galanteria”, ceea ce dovedește cât de apreciate erau femeile în lumea sportului.

Și-a înființat propria echipă: Irene C.F.

Jurnaliștii sportivi au remarcat imediat calitățile de portar ale tinerei, notând în paginile ziarelor că „nu există nimeni care să dea vreun gol” sau că „are o lovitură formidabilă”. Datorită presei, lumea începusă să se îngrămădească la meciurile lui Irene González Basanta. Însă, unii jurnaliști au ironizat-o pe tânăra portăriță, care au numit-o „dură” sau „tomboy” (n.r. - denumirea dată unei fete al cărei comportament este considerat a fi tipic pentru un băiat), deoarece era o femeie într-un sport „pentru bărbați”.

După ce a evoluat pentru mai multe echipe semi-profesioniste, ea a decis să facă un pas major în fotbal. Și-a înființat propria echipă: Irene C.F. Aici, ea a ocupat postul de căpitan, președinte, dar și de portar. Despre ea s-a spus că avea un caracter puternic, în ciuda vârstei fragede, și, astfel, și-a făcut un nume în rândul fanilor fotbalului galician. În scurt timp, figura ei devenise un fel de icoană, iar simpla ei prezență între barele porții de pe terenul de joc era ca un magnet pentru microbiștii curioși. Irene C.F. era recunoscută de Federația Spaniolă de Fotbal, iar formația ei a participat în numeroase turnee pentru copii în orașul natal.