Nu pe o lege, nu pe un pachet, ci pe mai multe pachete, din domenii aflate în conflict unele cu altele, într-o intenție vădită de a legifera dintr-un foc tot ce e de legiferat în România, de acum pînă la Apocalisă. Apelul la legiferare prin asumarea răspunderii nu mă miră. Deși prin bacșișurile care sînt posturile avantajoase date unor partidulețe precum PMP, Guvernul Meu Doi și-a mai lărgit baza în Parlament, totuși, el rămîne un Cabinet minoritar, dependent de șantajul formațiunilor care, din nerozie sau la ordin, au votat investirea Cabinetului Orban.

Pentru a supraviețui, Guvernul Orban are nevoie de punerea între paranteze a Parlamentului. Aceasta se întîmplă prin apelul la sprijinul ocult al Generalilor din Camarila de la Cotroceni și la practica asumării răspunderii. Folosirea asumării pentru a legifera tot ce mișcă în România nu mă miră și pentru că manevra a definit în general guvernările de Dreapta, zise și democratice. Încă de pe vremea regimului Emil Constantinescu, democrația a fost pusă între paranteze exact după venirea la Putere a formațiunilor de Dreapta, pretins democratice.

Din cel puțin trei motive: Sprijinite de Occident, cum s-a petrecut în anii dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial cu guvernarea PNȚ, guvernările zise și democrate și-au permis grave încălcări ale democrației, știind că Marile Puteri nu vor reacționa. PSD, ivit din FSN, partid avînd la origini nomenklaturiștii de rang secund din anii Ceaușescu, a suferit și suferă de complexul imaginii de antidemocrat. În plus, acest partid de Stînga, displăcut de Marile Puteri pentru tresăririle lui în favoarea unei Românii altfel decît o Babuinie a Occidentului, a fost tot timpul în vizorul cancelariilor din Vest, a presei internaționale, a ONG-urilor finanțate de Servicii secrete străine prin succesiuni de surse, pentru a se pierde originea banilor.

Asta a făcut ca democrația să fie respectată mult mai mult în regimurile de Stînga decît în cele de Dreapta. Guvernările așa zis democratice au fost în postdecembrism slabe din punct de vedere parlamentar. De cele mai multe ori ajunse la Guvernare prin manevrele Sistemului de forță, cum a fost, de exemplu, Alianța DA în 2005, Partidele de Dreapta au căutat să evite Parlamentul în procesul de legiferare. Fie prin ordonațe de urgență, fie prin asumarea răspunderii. Campion la asumarea răspunderii a fost Guvernul Boc. Acesta și-a asumat răspunderea pe nu mai puțin de 12 legi. Printre acestea au fost legi de o importanță crucială pentru administrarea țării, precum Codul Civil și Codul Penal, Legea Educației Naționale (de două ori!), Codul Muncii, Codul Social. Prin contrast, Guvernul Ponta și-a asumat răspunderea pentru doar două legi.

De la adoptarea Constituției schizofrenice din 1991, am fost un dușman consecvent al legiferării prin Ordonanțe de urgență. Pe cristoiublog.ro am scris de nenumărate ori despre principalul defect al acestei practici. Nu e vorba doar de încălcarea democrației, care așează în prim plan, în activitatea de legiferare, Parlamentul, ci de adevărul pentru care legile trebuie dezbătute în Parlament. Adoptate prin OUG, legile rezultă din gîndirea cîtorva persoane, neputincioase a acoperi întreaga complexitate a realității. Parlamentul, prin dezbaterea în Comisii, prin votarea în plen, prin întreg procesul de legiferare, apropie legile de realități, le face mult mai adecvate vieții. Practica legiferării prin ocolirea Parlamentului explică dezastrul de proporții care a fost Guvernarea Boc. Asumarea răspunderii pentru Codurile Civil și Penal a fost o adevărată crimă împotriva României.

Nu numai prin preferința pentru măsuri de forță, dar și prin avortoanele care au fost cele două Coduri. Produse ale clocirii în sufragerii și budoare, cele două Coduri s-au făcut pulbere la întîlnirea cu adevărurile vieții. Guvernul Orban, dînd curs blestematului nărav al încălcării democrației de către regimurile de Dreapta, vrea să-și asume răspunderea inclusiv pe Legea Bugetului, una dintre legile care au nevoie ca de aer de dezbatere parlamentară. Nu va trece mult și cu sprijinul generalilor lui Klaus Iohannis va fi modificată prin asumarea răspunderii și Constituția, astfel încît Klaus Iohannis să fie proclamat drept Președinte – Monarh. Ce spune Constituția în legătură cu asumarea răspunderii?

„(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.

(2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113.

(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

(4) În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa comună a celor două Camere.”

Am redat întregul text pentru a semnala că legiferarea prin asumarea răspunderii nu diferă de legiferarea prin OUG. Practic, înseamnă adoptarea unei legi fără dezbatere parlamentară, în forma întocmită de cîteva persoane și nu în cea la care au lucrat comisii, plen. Pe ce se bazează Guvernul Meu Doi cînd își propune asumarea răspunderii pe un pachet de legi care include mai multe pachete, la nivel de camionetă?

Pe faptul că PSD nu va depune Moțiune de cenzură. N-am nici o îndoială că PSD nu va face nimic împotriva asumării răspunderii, paralizat cum e de luptele interne, de șantajul practicat de Klaus Iohannis, de acțiunea ofițerilor acoperiți ai SRI și SIE. Motivul pe care îl va invoca PSD pentru a-și justifica noua căcăcioșenie va fi inutilitatea practică a Moțiunii de cenzură. Ea nu va trece în condițiile actuale de după victoria în alegeri a lui Klaus Iohannis, Mereu Întîiul, Președintele Monarh.

Chiar dacă știe că nu va trece, PSD e dator însă să depună Moțiune de cenzură, în numele interesului național. Ea trebuie să fie un semnal puternic dat regimului Klaus Iohannis că Opoziția stă de veghe la democrație. Dacă n-o face, Guvernul Meu Doi, sprijinit de Generalii lui Klaus Iohannis, va crede că poate face orice în România de azi.

Te-ar putea interesa și: