După așezarea cărților și a taberelor, conflictul mocnit din Orientul Mijlociu între Iranul șiit și Arabia Saudită sunită a izbucnit. Prin intermediari, părțile se confruntau deja de ceva vreme, dar duminică Arabia Saudită a fost ținta unei rachete a hitiților din Yemen, rachetă interceptată în zbor, în timp ce în aceeași zi, premierul libanez sunit Saad Hariri și-a prezentat demisia în capitala Arabiei Saudite, declanșând o criză majoră în Liban, în tot Orientul Mijlociu, și expunând ingerințele și dominația iraniană în regiune.
Declanșatorul conflictului deschis care se anunță direct în Liban, între suniți și șiiții miliției proiraniene Hezbollah, are multiple resorturi și un întreg instrumentar de acțiune. Astfel, în statul sfâșiat de un război civil, în care echilibrul suniți-șiiți-creștini maroniți e garantat de Constituție prin postura fiecărei părți care deține o parte a puterii în stat – șiiții Președintele Parlamentului, suniții Premierul (de coaliție) și creștinii Președintele (acceptat însă, de Hezbollah) – doar milițiile șiite pro-iraniene au păstrat armele și dublează Armata libaneză, în timp ce presează Israelul în repetate confruntări. În plus, în Liban au venit peste 1,5 milioane refugiați sirieni, majoritatea suniți, fapt ce a afectat în mod substanțial echilibrul sectar și situația economică a țării.
După vizita în regiune a Președintelui American Donald Trump, care a vizitat Israelul, aliatul său, și Arabia Saudită, cu care are numeroase elemente de parteneriat și vânzări de arme, abordarea din Orientul Mijlociu pare să se fi schimbat în spațiul conflictual, mai ales că lansarea crizei interne din Liban afectează capacitatea miliției pro-iraniene Hezbollah de a lupta și sprijini pe președintele Sirian Bashar Al Assad. Mai mult, conflictul declanșat de demisia lui Hariri și de declarațiile sale expun Iranul și aco- Iulian Chifu Pulsul planetei Evenimentul zilei, marți, 7 noiembrie 2017 peră ambiguitatea constructivă prezervată de un an în această variantă, cu Saad Hariri premier.
Mai întâi, este vorba despre amenințarea directă la adresa vieții sale, resimțită de premier și pentru care acuză Hezbollah. Mai mult, tatăl premierului a fost ucis în 2005 într-un atentat al Hezbollah, comandat de Siria care avea trupe de ocupație la acea vreme în Liban. Asasinatul a determinat retragerea trupelor siriene, dar militia șiită, considerată de SUA organizație teroristă, Hezbollah, a refuzat să depună armele. Azi luptă cu precădere în Siria, iar lansarea incertitudinii sau a instabilității acasă, în Liban, poate bloca capacitatea acesteia de a sprijini regimul Al Assad, în timp ce expunerea publică a lui Hariri potrivit căreia Iranul domină guvernul irakian și pe cel sirian lansează premizele confruntării directe a Teheranului și acțiunii sale peste tot, în Orientul Mijlociu.
Ne puteți urmări și pe Google News
Teheranul, prin vocea ministrului de Externe Hossein Sheikholeslam, a respins implicarea sa în Irak, Siria sau într-o viitoare asasinare a lui Hariri, afirmând că „demisia lui Hariri a fost coordonată cu Președintele SUA, Donald Trump, și cu Regele saudit Mohammad bin Salman”. În mod ciudat, în înșiruire nu a apărut nici o referire la Israel, inamicul declarat al Iranului, vizat și el de operațiunile de încercuire de către forțele și milițiile șiite pro-iraniene, un stat care dorește dispariția statului Israel a cărei existență o respinge și o neagă de-a dreptul.
Oficialul iranian a mai lansat o săgeată către SUA și adminsitrația Trump, insistând asupra legării Washingtonului de Daesh/ ISIS. Sheikholeslam a subliniat că americanii încearcă să-și acopere înfrângerea Daesh prin demisia lui Hariri. De fapt, afirmația nu are nimic logic - dacă SUA ar fi pierdut ceva, de ce trebuiau să renunțe la postura de premier în Liban pentru a mai pierde o calitate în favoarea Iranului ca să compenseze ceva. În fapt, a fost doar ocazia de a lipi mediatic și imagologic SUA de Daeshautointitulată Stat Islamic.
Recomandările noastre
