Ceea ce se aștepta la începutul războiului din Iran se întâmplă acum. Regimul, sub amenințarea insurgenților din regiunile de graniță

Ceea ce se aștepta la începutul războiului din Iran se întâmplă acum. Regimul, sub amenințarea insurgenților din regiunile de granițăPeshmerga Kurzi / sursa foto: wikipedia

Atacurile tot mai frecvente ale grupărilor armate etnice din regiunile de frontieră din Iran presează suplimentar asupra dictaturii teocratice de la Teheran, deja afectată de război și de blocada economică impusă de Statele Unite, relatează The Wall Street Journal.

Kurzii și alți militanți organizează tot mai des atacuri asupra regimului din Iran

Militanți înarmați cu lansatoare de grenade și mitraliere grele au organizat ambuscade împotriva patrulelor de securitate și au atacat sedii ale serviciilor de informații și clădiri ale poliției în provincia Sistan și Baluchestan, situată în sud-estul Iranului, la granița cu Pakistanul. Potrivit organizației Armed Conflict Location and Event Data (ACLED), grupările militante din această regiune au desfășurat peste 70 de atacuri, cel mai mare număr anual înregistrat în cel puțin ultimul deceniu.

În nord-vestul țării, militanții kurzi sunt suspectați că au fost implicați în uciderea unor membri de rang înalt ai Basij, miliția voluntară a regimului, precum și a unui cleric apropiat acestei organizații.

Deși violențele sunt concentrate în anumite zone și nu reprezintă, în prezent, o amenințare existențială pentru conducerea de la Teheran, intensificarea lor complică situația unui regim care se confruntă deja cu presiuni majore. Conflictul cu Statele Unite, blocada economică americană și disputa privind controlul asupra Strâmtorii Ormuz solicită resursele autorităților iraniene și limitează capacitatea acestora de a gestiona simultan mai multe crize.

Insurgențele etnice, o problemă pentru regim

„Insurgențele etnice devin tot mai mult o problemă pentru regim și erodează capacitatea Republicii Islamice de a-și proiecta puterea și de a menține ordinea”, a declarat Behnam Ben Taleblu, cercetător principal la Foundation for Defense of Democracies, un think tank cu sediul la Washington.

Ca răspuns la intensificarea atacurilor, IRGC a trimis efective importante de militari și armament în mai multe zone din regiunea kurdă a Iranului, potrivit Kurdistan Human Rights Network. Forțele iraniene au lansat, de asemenea, atacuri cu drone asupra rebelilor kurzi iranieni care își au bazele de cealaltă parte a frontierei, în Irak.

Iranul se confruntă cu insurgențe etnice încă de la înființarea Republicii Islamice, în 1979. Grupările kurde active în nord-vestul țării, cele arabe din regiunea sud-vestică, bogată în petrol, și militanții baluci din sud-est au desfășurat de-a lungul timpului atacuri împotriva unităților militare și de securitate iraniene. Unele dintre aceste organizații au urmărit obținerea independenței teritoriilor în care activează.

Membrii Basij, clericii și susținătorii dictaturii, țintele predilecte ale insurgenților

În ultimele luni, însă, atacurile au devenit mai frecvente și par să vizeze tot mai des membrii Basij, clerici locali și alte persoane considerate susținătoare ale regimului.

În septembrie, Molavi Yousef Gargij, un cleric musulman sunnit care susținea autoritățile iraniene, a fost împușcat în fața locuinței sale. Comandantul-șef al Revolutionary Guard, Ahmad Vahidi, a promis că moartea acestuia va fi răzbunată și a atribuit atacul unor grupări separatiste pe care le-a descris drept „sionisto-americane”.

În octombrie, o bombă amplasată pe marginea drumului a ucis o femeie ofițer de poliție în apropiere de Zahedan, capitala provinciei Sistan și Baluchestan. Câteva zile mai târziu, atacatori înarmați au împușcat mortal, în fața locuinței sale, o comandantă din structura feminină a Basij.

O parte dintre atacurile recente au avut loc în Chabahar, cel mai mare port iranian din afara Golfului Persic, iar altele s-au produs în apropiere de Konarak, unde se află o bază navală importantă a Iranului. Amplasarea acestor incidente este relevantă pentru autoritățile de la Teheran, deoarece regiunea găzduiește infrastructură strategică pentru comerțul și operațiunile militare ale țării.

Gardienii Revoluției

Gardienii Revoluției / sursa foto: captură video

Grupările baluci își coordonează atacurile

În sud-estul Iranului, una dintre principalele organizații implicate în violențe este Jaish al-Adl, o grupare militantă înființată în 2012, care susține independența unui stat baluci. Organizația s-a aliat recent cu facțiuni mai mici din regiune, aflată la granița cu Pakistanul și Afganistanul, pentru a forma o structură denumită People’s Fighters Front.

Noua grupare și-a revendicat aproape toate atacurile asupra forțelor de securitate înregistrate în acest an, inclusiv un atac armat din 3 noiembrie, în urma căruia a fost ucis un comandant al Basij. Într-o declarație referitoare la atac, organizația a susținut că acțiunile sale reprezintă un răspuns la represiunea exercitată de autoritățile iraniene asupra populației și la atacurile împotriva membrilor mișcării.

„Când voi, ca forțe militare, recurgeți la terorizarea și reprimarea cetățenilor obișnuiți sau când îi atacați pe revoluționarii noștri, nu avem altă opțiune decât să vă pedepsim”, a transmis gruparea.

În nord-vestul țării, violențele au continuat și în regiunea kurdă. Marți, Revolutionary Guard a organizat funeraliile unui ofițer ucis în orașul Sardasht, situat în apropierea graniței cu Irakul. Ministerul iranian al Apărării a atribuit atacul unui grup pe care l-a numit „contrarevoluționar”. Aripa armată a Kurdistan Free Life Party (PJAK), o organizație kurdă iraniană care se opune regimului, a afirmat că atacul a fost o răzbunare pentru uciderea unuia dintre luptătorii săi.

Războiul nu a declanșat încă revolta etnică anticipată de SUA și Israel

La începutul războiului cu Iranul, la sfârșitul lunii februarie, planurile Statelor Unite și Israelului ar fi inclus încurajarea unei revolte în rândul milițiilor etnice din interiorul țării. O astfel de revoltă nu s-a materializat însă la amploarea anticipată, iar conflictul a rămas nerezolvat.

Teheranul continuă să atace nave în Strâmtoarea Ormuz și să adopte o poziție fermă în negocieri, în timp ce președintele Donald Trump menține presiunea economică asupra Iranului și ia în calcul noi lovituri militare.

Tensiunile etnice au fost amplificate și de reprimarea violentă a protestelor din ianuarie, în timpul cărora forțele de securitate iraniene au ucis numeroși manifestanți. În zonele kurde au apărut între timp grupări noi, cu denumiri precum Patriotic Youth of Kurdistan și Kurdistan Martyrs’ Revenge Teams.

Mesajele publicate de aceste organizații sugerează că obiectivele lor nu se limitează la revendicările etnice tradiționale. Ele pun accent pe răzbunarea celor uciși în timpul protestelor și pe înlăturarea guvernului iranian.

„Există o schimbare în mesajele transmise”, a declarat Kasra Aarabi, director de cercetare privind Revolutionary Guard la United Against Nuclear Iran, un think tank care susține înăsprirea sancțiunilor împotriva Iranului. Potrivit acestuia, în comunicările recente, unele grupări au afirmat că nu mai urmăresc obiective separatiste și că vor să colaboreze cu populația iraniană.

Această schimbare de discurs ar putea indica o încercare a unor organizații de a-și extinde baza de sprijin dincolo de comunitățile etnice pe care le reprezintă și de a se prezenta drept parte a unei opoziții mai largi față de regimul de la Teheran.

Regimul de la Teheran acuză Statele Unite și Israelul de sprijinirea militanților

Autoritățile iraniene au acuzat în repetate rânduri puteri străine că sprijină grupările armate active pe teritoriul țării. Luna trecută, purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a afirmat că militanții din provincia Sistan și Baluchestan acționează în baza unor „planuri concepute de Israel și Statele Unite pentru destabilizarea frontierelor țării”.

Un oficial american a declarat că este de înțeles ca regimul iranian să se teamă de propria populație, în contextul uciderii în masă a protestatarilor de către forțele de securitate în ianuarie.

Guvernele iranian și israelian nu au răspuns solicitărilor de comentarii. Anterior, oficiali israelieni și americani au declarat că țările lor au sprijinit rebelii etnici din Iran, în speranța că aceștia vor contribui la răsturnarea regimului.

În aprilie, Donald Trump a afirmat că Statele Unite au încercat să trimită arme protestatarilor din Iran prin intermediul unor intermediari kurzi. Liderii kurzilor iranieni au negat însă că ar fi avut loc un transfer de armament de tipul celui descris de președintele american.

La rândul său, Ministerul iranian al Informațiilor a susținut în octombrie că ar fi destructurat trei celule insurgente în Zahedan și în alte orașe din provincia Sistan și Baluchestan. Regimul din Iran a susținut că membrii acestora ar fi beneficiat în afara țării de instruire militară, în fabricarea bombelor și în asasinate, oferită de agenți americani și israelieni.

Intensificarea atacurilor din regiunile de frontieră nu indică, deocamdată, o amenințare directă la adresa supraviețuirii regimului de la Teheran. Totuși, apariția unor alianțe între grupări militante, extinderea țintelor și schimbarea discursului unor organizații kurde și baluci complică eforturile autorităților de a menține controlul asupra întregului teritoriu, într-un moment în care resursele politice, economice și militare ale Iranului sunt deja solicitate de conflictul cu Statele Unite.