Un exemplu interesant este politica externă a Uniunii Europene, zguduită de mai multe scandaluri în ultima vreme, după ce s-a aflat că diplomații europeni au modificat mai multe documente referitoare la pandemie ca urmare a presiunilor exercitate de chinezi.

Nu e nici pe departe singura problemă a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE). Potrivit politico.eu, în ultima vreme „țările UE au început să urmeze propriul drum în politica externă”.

O recunosc deschis și foștii oficiali europeni de prim rang.

„La început, multe dintre statele membre au fost gata să ofere o șansă Serviciului extern,, să-l lase să meargă, să stea și să urmărească cum merg lucrurile”, spune Pierre Vimont, fost Primul secretar general executiv al SEAE.

Astăzi, însă, „asistăm la situația că tot mai multe state membre lucrează pe cont propriu, luând propriile inițiative fără prea multă coordonare cu instituțiile de la Bruxelles”.

Evident, politica externă a acestor țări ține cont numai de propriile interese. Așa se face că Franța și Italia susțin tabere opuse în conflictul din Libia, în timp ce șeful diplomației europene se tot străduiește fără succes să obțină un acord durabil de încetare a focului.

Nici acordul nuclear cu Iranul, prezentat de UE ca marea victorie a diplomației europene, nu mai întrunește consensul general. După ce președintele american Donald Trump s-a retras din acest pact, unele state UE au început să  urmărească propriile obiective.

Și nu e vorba numai de Marea Britanie, care e pe picior de plecare, ci chiar și de Franța. Emmanuel Macron, și-a trimis consilierul diplomatic în Iran cu altă misiune. Adesea, celelalte țări membre află despre aceste inițiative numai după ce ele s-au consumat.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE