Cum să stai față-n față cu Însăși Tovarășa, și s-o întrebi? S-o întrebi pe cea pe care nimeni nu cuteza s-o întrebe. Brr! Cum s-o întrebi pe Cea mai iubită Fiică a Poporului?
Ar fi fost apoi, în ipoteza că Însăși Tovarășa, într-un moment de amintire că-i muritoare, marea problemă a celui sau celei care urma să-i ia interviul.

Amintirile lui Ștefan Andrei din recent apărutul Jurnal din închisoare (cartea despre care am scris aici, acum pe piață) schițează personalitatea unei muieri nu a unei femei. Niciodată – scrie Ștefan Andrei, nu știai cum va reacționa. Reacțiile ei, de care depindeau, în mod tragic, soarta țării, erau complet lipsite de logică și prin asta imprevizibile la modul absolut. Izvorau dintr-o hachiță de moment, dintr-o părere de proastă-n tîrg, din invidie față de orice femeie nițel mai frumoasă ca ea, dintr-o credință că e Buricul sau, mă rog, Burica Pămîntului.

Să fie bărbat autorul interviului? Dacă da, cum să fie îmbrăcat? Și ce să-i spună la întîlnire? Sărut mîna? Dacă ea nu suporta să i se sărute mîna? Să fie femeie? Da, să fie femeie, dar unde găseai o jurnalistă în stare să se îmbrace ca o zăludă și să pară mai proastă decît Tovarășa?
Cred că aceste dificultăți au făcut și ele ca Tovarășei să nu i se ia un interviu în presa română.

Mult timp m-am întrebat cum ar fi arătat întrebările unui interviu cu Tovarășa.
Și mi-am răspuns că ele ar fi făcut o premieră în istoria presei, chiar și în istoria presei comuniste:
Ar fi fost nu întrebări, ci cîntări ale Tovarășei, contribuții magistrale la Cultul Personalității.
Altfel spus, alături de adjective, strigări, interjecții, urale, superlative, Cultul Personalității unui om viu ar fi cuprins și întrebări prin care interlocutorul nu era întrebat, ci masat dulce cu limba înmuiată în miere a ziaristului.

Cum ar fi arătat un astfel de interviu?
Răspunsul l-am primit zilele trecute citind stenograma interviului luat de Cosmin Prelipceanu, de la Digi24, Însăși Codruței Kovesi, Noua Cea mai iubită fiică a Poporului, Femeia între femei de pe meleagurile noastre. Ori de cîte ori simte nevoia unui masaj mediatic, șefa DNA apelează la serviciile complete ale Digi24. Despre acest post al Noii Securități, repetare halucinantă în mandatul lui Klaus Iohannis a Realității lui Sorin Vântu din primul mandat al lui Traian Băsescu, prin care Noua Securitate a transferat banii de la Realitatea lui Sorin Ovidiu Vântu la Digi24, am mai scris. În istoria României postdecembriste, acest post va rămîne ca o dovadă a aberațiilor Sistemului Instituțiilor de Forță care conduce țara. În timp ce ziare, televiziuni, posturi de radio se dau de ceasul morții să scoată rating și tiraj, în paralel cu reducerea cheltuielilor de salarii, Digi24 nu se neliniștește o clipă că are rating sub zero, dar în schimb a angajat cu salarii uriașe pe mai toți ofițerii acoperiți din presă plecați de la locurile lor de muncă nemulțumiți că, după ce că luau poziție de Drepți la auzul Trompetei de la Unitate, mai erau și prost plătiți.

Interviul luat Codruței Kovesi de către Cosmin Prelipceanu e atît de lingușitor în materie de întrebări, transformate în elogii, încît sînt sigur că așa ar fi arătat un interviu dat de Tovarășa unui ziarist de la Scînteia.
Prima întrebare nu-i o întrebare. E o interminabilă apologie introductivă făcută de ziarist Noii Tovarășe a României:
„Dar cred că cel mai bine este să începem cu un articol care a apărut în The Economist, în care se vorbeşte despre lupta anticorupţie din România, care vă este foarte măgulitor articolul; se vorbeşte despre dumneavoastră aici. Nu prea a făcut acest articol carieră în România, pentru că el, săracul, a apărut chiar cînd erau alegeri locale la Bucureşti şi în toată ţara. (…) Apropo, este şi o caricatură foarte frumoasă în acest articol. O să-i rog pe colegii mei să o pună la televizor. Iat-o! Este vorba despre dumneavoastră.”

Codruța Kovesi e un demnitar numit și plătit de la Buget într-o țară despre care se spune c-a scăpat de comunism. S-ar presupune că un interviu luat Codruței Kovesi trebuie să fie un moment în care șefa DNA dă seamă opiniei publice, prin intermediul presei, de cum își îndeplinește obligațiile prevăzute în fișa postului. Citind această intervenție a unui jurnalist te întrebi ce dracu o fi pentru Cosmin Prelipceanu demnitarul Codruța Kovesi. Președintele României, ales cu milioane de voturi? Nici vorbă. Nu numai președintele Klaus Iohannis, dar și nici un alt președinte al României postdecembriste n-au beneficiat de astfel de întrebări de tip cîntare a Interlocutorului.

Față de activitatea DNA au apărut în presă, fie din partea unor politicieni, fie din partea unor jurnaliști, critici privind felul în care sînt respectate drepturile individuale, dar și critici privind echidistanța politică a anchetelor DNA. Un jurnalist, într-un interviu cu șefa DNA, trebuie să formuleze o întrebare neutră, din care să nu se vadă poziția nici pro nici contra criticilor aduse de politicieni.

Iată cum întreabă (întreabă e un fel de a spune) Cosmin Prelipceanu:
„Există politicieni care fac un titlu de glorie din a vă pune beţe în roate, din a anunţa că vor să modifice legislaţia, în aşa fel încât DNA să se mişte mai greu.”

Ce fel de întrebare e asta? De unde și pînă unde jurnalistul știe că sînt bețe în roate, că sînt intenții de a îngreuna munca DNA? E un proces de intenție de tip securistic, inacceptabil din punct de vedere profesional, deoarece jurnalistul e purtătorul de cuvînt al opiniei publice și nu al DNA.

Nu e deloc întîmplător că demnitara Codruța Kovesi, cea care spre deosebire de politicieni n-a fost niciodată aleasă, ci totdeauna numită prin tîrguri de culise răspunde la modul arogant:
„Laura Codruţa Kovesi: Nu mă interesează ce zic politicienii, mai ales atunci cînd sînt şi cercetaţi de către DNA. Dialogul cu ei nu trebuie să se desfăşoare prin presă şi ca atare nu mă interesează ce zic.”

De fapt Codruța Kovesi a venit la televiziunea Noii Securități pentru a pune presiune pe CCR în cazul deciziei despre abuzul în serviciu.
Controversa din spațiul public îl obliga pe Cosmin Prelipceanu să fie neutru față de posibila decizie a CCR. Se presupunea că a luat un interviu șefei DNA pentru a-i afla punctul de vedere și nu pentru a-i cînta în strună.
Codruța Kovesi reia în acest interviu punctele de vedere deja cunoscute împotriva dezincriminării abuzului în serviciu. Printre acestea se numără argumentul că dezincriminarea ar însemna o întărire a corupției. E treaba distinsei să creadă și să afirme asta.

Ziaristul are datoria de a afla un punct de vedere și eventual de a-l clarifica prin întrebări suplimentare puse interlocutorului. Codruța Kovesi spune la un moment dat:
„Nu DNA va fi afectat, nu procurorii din DNA, pentru că ei sînt procurori şi îşi vor continua activitatea. Cetăţenii vor fi afectaţi, în primul rînd pentru că funcţionarii vor putea să facă orice, demnitarii vor fi lipsiţi de orice responsabilitate, în al doilea rînd, prin prejudiciile care s-au creat şi se vor crea şi care nu pot fi recuperate. Haideţi să ne imaginăm ce ar putea face cu 620 de milioane de euro?”

Normal, minim deontologic, ar fi fost ca ziaristul să ceară lămuriri suplimentare la o astfel de afirmație.
Face asta Cosmin Prelipceanu?
Nici vorbă.
El o completează în stil de aplaudac pe Codruța Kovesi:
„S-ar lăsa mînă liberă jafului din banul public, pentru că acolo sînt lipiţi funcţionarii.”

Tot interviul e așa.
Ziaristul nu întreabă, nu e curios să vadă cum își argumentează Codruța Kovesi acuzațiile la adresa celor care cer dezincriminarea abuzului, a celor care critică activitatea dusă de ea în fruntea DNA.
Ziaristul de la Digi24 o aplaudă pe Codruța Kovesi pentru atacurile aduse criticilor ei, ba mai mult le dă și el ghionturi golănești.

Recent, referindu-se la presa ca instituție de control în SUA, senatorul MacCain a prezentat-o elogios în ipostaza sa de cîine de pază al democrației, ținînd să sublinieze că Nu sîntem în România din acest punct de vedere.
Față cu acest interviu-masaj al ziaristului de la Digi24, în care întrebările se transformă în cîntări gen Cultul personalității, ne dăm seama cîtă dreptate avea senatorul American:
Da, din punct de vedere al Presei sîntem în România și nu în SUA!

Te-ar putea interesa și: