Biserica Apostelkirchen din Copenhaga, duminica trecută. Alături de danezi sunt foarte mulți iranieni. Aceștia poartă căști în urechi, care le traduc slujba din daneză în persană. Bărbați și femei deopotrivă, în majoritate tineri, îmbrăcați modern.

Solicitanții de azil sunt din ce în ce mai prezenți la slujbele acestei biserici luterane de Stat, după ce au cerut să se convertească la creștinism. Un fenomen frecvent constatat și în alte lăcașe de cult din țările scandinave, dar și în Germania.

Potrivit asociației de ajutorare a refugiaților creștini, Folkekirskens Asylsamarbejde, cel puțin 100 de iranieni au fost botezați de la începutul anului și între 250 și 300 de solicitanți de azil (mai ales iranieni și afgani) participă în prezent la lecțiile de catehizare în vederea botezului.


Tribune de Genève, unul dintre ziarele care relatează despre acest fenomen tot mai vizibil în Occident, nu exclude ca acesta să se datoreze faptului că comisia de recurs pentru refugiați a reexaminat anul trecut mai multe dosare de imigranți cărora inițial li se refuzase azilul. În final, 42 de refugiații convertiți din 55 de petenți au primit aprobarea de azil: ei declaraseră că dacă ar fi trimiși înapoi în țările de origine, ar fi persecutați ca niște creștini ce au devenit.

Valul de convertiri l-a determinat pe ministrul danez al Cultelor, Betel Haarder, să le ceară pastorilor să aștepte ca solicitările de azil să primească avizul autorităților, înainte de a-i boteza.

Însă convertiții se jură că botezul creștin reprezintă adevărata lor opțiune de credință. Fardată și machiată, Mashid Hakimi, o iraniană de 27 de ani, a ajuns în Danemarca în septembrie trecut:

„De mică am fost atrasă mai mult de Hristos decât de Mahomed. Inima mea bătea pentru Iisus. A trebuit să plec ca să practic liber noua mea religie.”

A fost botezată acum trei ani și așteaptă și ea răspuns la cererea de azil:

„Autoritățile spun că mint. Dar eu nu-mi pierd credința.”

Pastorul Andreas Rasmussen crede că „majoritatea celorcare vor să se convertească sunt sinceri. Vin regula la biserică și participă activ la cursurile de pregătire a botezului. Acest proces, care durează câteva luni, îi descurajează pe falșii convertiți. Conversiunea nu constituie o garanție pentru obținerea azilului.”

Asgar Bayan, 41 de ani și prezentat ca opozant politic, are și el dificultăți să convingă gazdele de buna sa credință. Ajuns în Copenhaga la începutul lui 2014, după ce spune că a fugit din Iran, unde ar fi făcut închisoare și i s-ar fi confiscat averea, susține că în noua sa țară și-a găsit „pacea și liniștea” în creștinism.

Se jură că nu s-a botezat pentru a-și spori șansele de a obține azilul.

„L-am întâlnit pe Iisus. Este destinul meu.”

Parstorii luterani afirmă că proaspeții creștini nu se confruntă doar cu suspiciunea autorităților, ci și cu „hărțuiri și violențe psihice și fizice din partea celorlalți musulmani din centrele de refugiați”.

„Am auzit de incidente cu lovituri de cuțit”, spune Mojgan. Mumtaz, un afgan de 19 ani, a suferit și el agresiuni „după ce am fost botezat”. De cinci ani așteaptă răspuns la cererea sa de azil.

„O întoarcere în Afganistan ar însemna moartea mea.”

Interesant este că nimeni nu vorbește despre imigranți convertiți DUPĂ ce au primit azilul, sau dacă cei convertiți anterior, cărora li s-a aprobat cererea de azil, mai vin la Biserică după ce și-au văzut interesul.

Te-ar putea interesa și: