Alexandru Grumaz. Sursa: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Lumea este într-o continuă mișcare browniană. JD Vance a discutat la Roma cu Ursula von der Leyen, discuție intermediată de Giorgia Meloni. Discuția a avut loc în marginea inaugurării Papei Leon al XIV-lea. Știm bine că în primul mandat Ursula l-a jignit pe Donald Trump. Împăcare o fi probabilă dar imposibil să fie un reală deși Trump a gratulat-o recent pe Președinta Comisie Europene. Tusk l-a făcut pe Trump ”agent rus” (găsiți pe Youtube) deși ulterior a retractat afirmațiile. Să fie clar Trump nu mai este interesat de întreaga Europă. L-a trimis ca mesager pe J D Vance.
Trump merge în Orientul Mijlociu nu în Israel și ridică sancțiunile Siriei. Trump își dorește încetarea confruntărilor în Orientul Mijlociu. Vrea și Israelul același lucru? Și-a reconsiderat vicepreședintele american J.D. Vance planul de a vizita Israelul din cauza recentei ofensivei israeliene din Fâșia Gaza? Este adevărat ca Israelul are pregătite 5-6 divizi pentru Gaza ca să mențină pacea acolo? Dacă da, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu are încă un motiv de îngrijorare, deoarece administrația Trump își intensifică presiunea asupra activităților sale militare. Vizita lui Witkoff în Israel din 11 ianuarie, înainte ca Donald Trump să reintre în Casa Albă, l-a făcut în mod clar pe Netanyahu să realizeze că această administrație Trump va fi complet diferită de cea anterioară. Witkoff i-a impus lui Netanyahu o întâlnire într-o sâmbătă - ziua de odihnă a evreilor - într-o încercare urgentă de a finaliza un armistițiu.
Haaretz a relatat după vizită că un Witkoff nediplomatic l-a forțat practic pe Netanyahu să accepte acordul de eliberare a ostaticilor și de încetare a focului condus de SUA. Luni, 19 mai, 22 de țări au emis o declarație comună prin care îndeamnă Israelul să permită imediat reluarea completă a ajutorului către Fâșia Gaza. Liderii internaționali și formatorii de opinie care au susținut Israelul fără echivoc de la masacrul Hamas din 7 octombrie 2023 dau din ce în ce mai multe semne de oboseală sau regret. Confruntat cu presiuni internaționale, Netanyahu încearcă să-și mențină coaliția de dreapta în viață, menținând în același timp Israelul pe linia de plutire din punct de vedere diplomatic. Dar presiunea din exterior continuă să crească.
În timpul vizitei lui Trump în Golf, săptămâna trecută, Netanyahu s-a trezit nevoit să trimită echipa de negociatori israeliană înapoi la Doha pentru a relua discuțiile mediate cu Hamas. Încă o dată, Netanyahu nu a acordat delegației un mandat larg pentru a negocia, subminând discuțiile înainte de începerea acestora. Netanyahu trebuie acum să decidă cum să procedeze cu Operațiunea ”Carele lui Gideon”, în cadrul căreia armata israeliană urmează să preia controlul pe termen nelimitat asupra unor porțiuni mari din Gaza pentru a împiedica revenirea la putere a Hamas.
Cinci divizii au fost deja mobilizate, cam același număr de trupe care au fost chemate în toiul războiului, acum mai bine de un an. SUA au obținut noi informații care sugerează că Israelul face pregătiri pentru a ataca instalațiile nucleare iraniene, chiar dacă administrația Trump urmărește un acord diplomatic cu Teheranul, au declarat pentru CNN mai mulți oficiali americani familiarizați cu cele mai recente informații. Oficialii americani au declarat că un astfel de atac ar reprezenta o ruptură nerușinată cu președintele Donald Trump. De asemenea, ar putea risca să declanșeze un conflict regional mai amplu în Orientul Mijlociu - lucru pe care SUA au încercat să-l evite de când războiul din Gaza a inflamat tensiunile începând cu 2023.
Europa și Trump
SUA nu a mai intervenit în afacerile din Europa de când Trump a venit la Casa Albă. Se pare, din surse de la servicii, că a fost interesată de Germania iar acum este interesată de Polonia unde șanse de a câștiga alegerile le are susținătorul MAGA de acolo, Karol Nawrocki, acolo unde acesta are 30% față de 31% ale concurentului său procent care se încadrează în marja de eroare a exit poll-ului. Și apropos vedeți ce rapidă schimbare de ambasador al SUA în România. Nominalizarea unui expert, Darryl Nirenberg, care a lucrat la cea mai puternica comisie din Senatul American, Comisa pentru Relații Externe s-a făcut în mare viteză. Nirenberg a fost șeful de cabinet al regretatului senator republican Jesse Helms, un conservator care a fost președintele Comisiei senatoriale de Relații Externe din 1995 până în 2001(cel mai longeviv senator din Carolina de Nord, fiind un anticomunist convins a propus în 1974 o lege care l-a autorizat pe președinte să acorde cetățenie de onoare disidentului sovietic Aleksandr Soljenițîn).
Eu cred că România este încă pe radarul Casei Albe. Ce interese au încă americani aici? Din păcate noi nu prea mai avem ce oferi nici măcar strategia la Marea Neagra, pentru că acum controlul este preluat de Rusia și Turcia. Atuul strategic a fost diminuat de Inițiativa celor Trei Mări care a crescut rolul Mării Baltice. Luați documentele din arhive și veți înțelege mai bine ce vreau să spun. Noi la Marea Neagră nu avem nave de luptă cu care să facem față unei eventuale agresiuni. A încercat Cioloș să facă la Damen 4 corvete și a venit Dragnea și le-a scos din planuri ca să facă o negociere aiurea. Marea Neagră a fost un punct exceptional de negociere. Noi facem parte din spațiul extern al marilor puteri europene. Putem oricând să fim negociați în caz de urgență la fel cu s-a mai întâmplat în istorie.
Pe 19 februarie 1878 (3 martie, stil nou), la San Stefano, o localitate aflată atunci la periferia Constantinopolului, se semna Tratatul de pace ruso-turc, care punea capăt războiului dintre cele două imperii și redefinea echilibrul geopolitic al Balcanilor. Acest tratat a avut un impact profund asupra României: i-a recunoscut oficial independența, dar în același timp a sacrificat sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail) în favoarea Rusiei, în schimbul Dobrogei. Merkel a negociat cu Obama ca Europa ”să fie” a lor. Ea a germanizat Bruxellesul și a pus-o pe Ursula von der Leyen la cârma Comisiei Europene. Să țineți minte SUA schimbă sistemul la patru sau opt ani odată cu noul președinte. România nu mai este o miză. Franța a preluat influența de la Merkel în Centrul și Estul Europei.
Cât va dura hegemonia Franței? Nu știu să va spun. În orice caz trebuie să amintim că Franța a fost alături de noi în Primul Război Mondial. Refacerea triunghiului de la Weimar duce trei state la conducerea Europei. Poziția strategică a Poloniei la intersecția dintre Europa de Vest și cea de Est i-a consolidat rolul de stat cheie în frontul estic al NATO. Fiind un critic vocal al expansionismului rusesc de la anexarea Crimeei în 2014, Polonia a răspuns rapid la invazia din 2022, pledând pentru sancțiuni mai dure și sprijin militar pentru Ucraina. A devenit rapid unul dintre principalii furnizori de ajutor militar, furnizând tancuri, artilerie și alte echipamente. Polonia a străbătut etape importante în geopolitica continentului.
Aceste etape au pus bazele unui rol cheie pentru Polonia în inițiative regionale precum Triunghiul de la Weimar cu Franța și Germania și Grupul de la Vișegrad împreună cu Cehia, Slovacia și Ungaria. Din 2016, Polonia a jucat, de asemenea, un rol instrumental în Inițiativa celor Trei Mări - un cadru strategic care consolidează cooperarea regională și creșterea economică în douăsprezece națiuni din Europa Centrală și de Est. În ultimii ani, Polonia a trecut de la un jucător periferic la o forță centrală în securitatea europeană, contribuind activ la modelarea poziției de apărare a continentului. În calitate de membru cheie al NATO, Danemarca ar putea beneficia de rolul consolidat al Poloniei în apărarea flancului estic al NATO și în sporirea securității în regiunea Mării Baltice.
Ce obiective are NATO în pregătirea summitului de la Haga?
La Istanbul a avut loc pe 15 mai reuniunea informală a miniștrilor de externe ai NATO. Reuniune a aprofundat problemele cheie care vor trebui abordate la summitul de la Haga. Problema principală a fost aceea a creșterii cheltuielilor pentru apărare. Acesta va fi și obiectivul principal al summitului și va fi un domeniu cheie pentru alianță în anii următori. Creșterea cheltuielilor pentru apărare este esențială pentru securitatea noastră. Ea este necesară pentru a îndeplini obiectivele de capabilități pe care aliații le vor conveni în curând și pentru a ne asigura că alianța este pregătită să facă față oricăror amenințări și provocări. De asemenea, va contribui la asigurarea unei partajări mai echitabile a sarcinilor între aliați.
Majoritatea aliaților sunt acum pregătiți să atingă obiectivul inițial de a cheltui două procente din PIB pentru apărare în acest an, iar mulți au anunțat deja planuri de a merge mult mai departe, iar acest lucru este crucial, deoarece este clar că două procente nu sunt nici pe departe suficiente. Discuțiile s-au concentrat pe nevoia de investiții mai mari în cerințele noastre militare de bază, precum și de investiții suplimentare mai ample legate de apărare, inclusiv în infrastructură și reziliență. De asemenea, s-a discutat despre importanța consolidării industriilor de apărare. Acest lucru este necesar pentru a ne asigura că avem capacitățile de care avem nevoie, astfel încât să putem continua să ne îndeplinim sarcina principală de a apăra un miliard de cetățeni. La final s-a discutat despre războiul în curs al Rusiei împotriva Ucrainei. Participanții au reiterat sprijinul deplin pentru eforturile urgente ale președintelui Trump de a pune capăt războiului cât mai curând posibil, în mod just și durabil.
Nu a fost vorba despre alimentarea războiului, ci despre asigurarea faptului că Ucraina se poate apăra astăzi și în viitor. Și cum spuneam mai sus Marea Baltică este acum mai importantă decât Marea Neagră. Avem misiunea de poliție aeriană Baltică, avem Baltic Sentry, care lucrează în special la protejarea infrastructurii critice subacvatice. NATO și Estonia sunt în contact strâns în această privință și se coordonează pentru a se asigura că alianța știe exact ce se întâmplă. Dar, din nou, acesta este motivul pentru care suntem activi în această regiune în mod colectiv, desigur, Estonia și celelalte națiuni de la Marea Baltică, dar și ca NATO, asigurându-ne colectiv că menținem această parte a teritoriului în siguranță. Nimic despre Marea Neagră.
Aspecte ale sesiuni de întrebări de la Istanbul
Am să spicuiesc din întrebările puse secretarului general al NATO, Mark Rutte, ca să înțelegeți mai bine unele din punctele dezbătute acolo. O primă întrebare a venit de la presa turcă. ”Într-o perioadă atât de turbulentă și imprevizibilă, este crucial ca Turcia să își consolideze apărarea, deoarece produsele sale reprezintă flancul sud-estic al alianței și, în timp ce Turcia este în discuții cu țări europene pentru a achiziționa avioane Eurofighter, se angajează și cu Statele Unite în chestiuni precum achiziționarea de avioane F-35, potențiala reîntoarcere la programul F-35 și ridicarea sancțiunilor CAATSA. În calitate de Secretar General al NATO, cum încurajați părțile implicate să nu pună obstacole în calea Turciei?”
Răspunsul lui Rutte: ”NATO își încurajează aliații să nu impună limitări privind vânzările de arme de la un aliat sau la altul și, când vine vorba, de exemplu, de Eurofighter”. De fapt cancelarul Merz s-a pronunțat pentru un sprijin în vânzarea de echipamente produse în Europa aliaților din NATO la o discuție cu Rutte la Bruxelles. Turcia nu a renunțat la a cumpăra F-35 dar s-a îndreptat și spre avionul Eurofighter. Thomas Kutschke de la Frankfurter Allgemeine Zeitung a întrebat despre Angajamentul de Investiții de la Haga. Întrebarea a fost: cum să ajungem la obiectivul financiar asupra căruia aliații vor conveni la Haga?
Rutte a răspuns: ”Întrucât sunteți din Germania, permiteți-mi să încep prin a spune că Germania preia cu adevărat conducerea aici. De asemenea, astăzi este clar că guvernul german s-a angajat să cheltuiască mult mai mult pentru apărare și își dorește cu adevărat… împreună, ca NATO, să facem față tuturor amenințărilor și provocărilor noastre, Germania preia în mod clar conducerea în această privință și sunt foarte fericit de acest lucru, deoarece aceasta este cea mai mare economie din Europa și a doua cea mai mare economie din NATO după Statele Unite. Desigur, aceste discuții sunt încă în desfășurare, dar presupunerea mea este, și sunt destul de încrezător, că la Haga ne vom angaja la un obiectiv ambițios de cheltuieli”.
Da așa cum lasă să se înțeleagă Rutte spune de fapt că aceste cheltuieli vor fi principalul obiectiv la Haga dar va fi și un angajament clar privind investițiile legate de apărare. Alianța caută o cale credibilă pentru a atinge acest obiectiv, dar nu îl poți obține într-un an. Evident ca alt obiectiv reieșit din discuții va fi lansare de comenzi militare în industria europeană. Totodată s-a discutat despre ocuparea tuturor posturilor vacante în structurile militare fapt ce va dura ceva timp. Rutte a spus: ”Trebuie să comandați producția industrială de apărare la fabricile noastre industriale de apărare. Trebuie să angajați oamenii necesari pentru a ocupa toate posturile vacante din armată. Acest lucru va dura ceva timp. Sunt necesari bani pentru a acoperi toate lacunele de capabilități pe care le avem în acest moment”.
Rutte a vorbit că la reuniunea miniștrilor apărării se va conveni asupra obiectivelor NATO pentru acoperirea vulnerabilităților structurilor, pentru nevoi de noi capabilități pentru anii următori și se știe deja că cu cele două procente nu se pot acoperi niciodată toate aceste lacune. Rutte a mai vorbit și de infrastructură și spunea: ”... uneori, când traversezi un pod în Europa, speri să-l traversezi în siguranță cu propria mașină, darmite cu un tanc. Așadar, toată această problemă a mobilității militare, trebuie să ne asigurăm că suntem capabili să ne mutăm forțele terestre dintr-un loc în altul, dar și când vine vorba de reziliență, când vine vorba de sprijin pentru țările partenere și atât de multe alte probleme și domenii, trebuie să ne asigurăm că nu ne concentrăm doar pe cheltuielile de bază pentru apărare, ci și că facem aceste investiții legate de apărare”.
O altă întrebare din partea presei turce s-a referit la industria de apărare a lor. Industria de apărare a Turciei a făcut progrese semnificative în ultimii ani, iar țările NATO au arătat un interes tot mai mare pentru produsele turcești. Presa turcă a revenit cu o întrebare. ”Chiar a fost semnat un acord cu Spania pentru producția de aeronave de antrenament Hurriyet, produse de Turkish Aerospace Industries Inc. (TAI) iar producția eficientă de apărare a Turciei a câștigat și mai multă importanță odată cu războiul Rusia-Ucraina. În acest context, cum evaluați rolul Turciei în industria de apărare? Rutte a răspuns: ”Este foarte importantă, deoarece Turcia are o bază industrială de apărare impresionantă. Lucrează deja în strânsă colaborare cu industrii și țări din întreaga Europă și Statele Unite și, așa cum am mai spus, există această problemă cu care ne confruntăm. Când vine vorba de descurajare și apărare, există o problemă legată de cheltuieli, da, dar există și o problemă legată de capacitatea de a produce în mod credibil... Producția industrială de apărare este cea de care avem nevoie pentru a ne menține în siguranță pe noi și pe noi toți, cei un miliard de oameni care trăiesc pe teritoriul NATO”. Rutte a specificat că Rusia, conform unor calcule, produce în trei luni, ceea ce produce întregul NATO într-un an, iar Rusia are doar cinci procente din dimensiunea economiei totale a NATO.
Apoi Rutte a accentuat: ”Deci, acest lucru nu este sustenabil și de aceea îi implor insistent pe aliați să nu aibă bariere între țări și între națiunile europene din UE sau din afara UE și Canada și SUA. În mod sigur că decizia asupra unui obiectiv financiar ambițios va fi luată la Haga”. La o întrebare privind Rusia, Rutte a spus că este amenințarea principală pentru Europa pe termen lung. Dar a tras atenția și asupra faptului că China își consolidează rapid forțele armate, ceea ce este, desigur, o mare preocupare. Rutte spunea: ”Chinezii vor avea o mie de focoase nucleare până la sfârșitul deceniului. Și repetăm că terorismul este, de asemenea, unul dintre domeniile pe care se concentrează NATO…Și suntem aici în Turcia, această Turcie, această țară a fost lovită de terorism, dar și alte țări din NATO au avut partea lor de atacuri teroriste în ultimele decenii”. De asemenea Rutte a subliniat că summitul NATO de la Haga o să se concentreze foarte mult pe producția industrială de apărare, o să se concentreze pe planul industrial de apărare, pentru a ne asigura că banii sunt acolo, că produsele sunt acolo, concentrându-ne pe Ucraina.
Un reporter de la ziarul japonez Asahi Shimbun a întrebat dacă state din Asia vor fi invitate la Haga alături de cei 32 de aliați. Rutte a spus că relația cu partenerii din Pacific este o relație foarte importantă pentru NATO: ” A fost unul dintre motivele pentru care am fost în Japonia acum câteva săptămâni pentru a avea discuții cu ministrul de externe, ministrul apărării și o cină foarte plăcută și reușită cu prim-ministrul, este pentru că există o cooperare strânsă între NATO, Coreea de Sud și Japonia, Australia și Noua Zeelandă. Ne împărtășim perspectivele despre ceea ce se întâmplă. Există o bază industrială de apărare puternică, care este dezvoltată în continuare în toate aceste țări. Și putem lucra împreună la inovare și la promovarea lucrurilor. Și, în special acum, odată cu creșterea forțelor armate chineze, este din ce în ce mai important să avem această coordonare strânsă, în special pentru că este din ce în ce mai dificil de spus că zona euro-atlantică și zona indo-pacifică sunt total separate”.
Referitor la războiul din Ucraina Rutte a spus: ”Avem, desigur, Coaliția Voluntarilor, la care participă Turcia, care inițial a fost reunită de francezi și britanici, dar care acum este mult mai mare. Și avem și alte inițiative pentru a ne asigura că, ori de câte ori se încheie un armistițiu sau un acord de pace cu Ucraina, acesta este durabil și că nu se va repeta ceea ce s-a întâmplat în 2014-2015 cu Acordul de la Minsk, care a fost practic contestat încă de când cerneala nu era uscată pe acesta”. El a mai spus: „Sunt dispus să stau de vorbă cu Putin. De îndată ce va fi încheiat armistițiul, suntem dispuși să negociem un acord de pace. Deci Ucraina este în mod clar pregătită să joace rolul….Dar mingea este acum în terenul Rusiei. Și sunt foarte recunoscător pentru faptul că Statele Unite sunt concentrate, președintele și întreaga sa echipă de politică externă, inclusiv Marco Rubio, pe aducerea păcii în Ucraina”.
Iluziile lui Donald Trump
Și acum să revenim la problema care ne interesează pe noi români: războiul din Ucraina. O primă mențiune este că Belgia este pregătită să trimită trupe în sprijinul coaliției de voluntari condusă de Franța și Marea Britanie imediat ce se va încheia un armistițiu, a declarat ministrul belgian al Apărării, Theo Francken. În opinia mea se vor alătura multe state europene acestei coaliții. De asemenea, Belgia va oferi Ucrainei un pachet de ajutor în valoare de 1 miliard de euro în 2025. Pachetul va include diverse tipuri de echipamente militare. Potrivit lui Theo Francken, majoritatea echipamentelor și armelor vor fi de fabricație belgiană. Pachetul va include:100 de ambulanțe blindate și vehicule de transport Unimog; 5 nave maritime fără echipaj; drone aeriene împreună cu căști speciale pentru operatori; sisteme portabile de detectare a dronelor și ochelari de vedere nocturnă pentru operare eficientă în diferite medii; echipamente medicale și îmbrăcăminte de protecție împotriva amenințărilor chimice, biologice, radiologice și nucleare;
peste 16.000 de arme și pistoale pentru a îmbunătăți puterea de foc; 20 de sisteme de apărare aeriană Cerber; 1 tanc de luptă Leopard echipat cu turelă modernizată, pentru testare. Donald Trump a rămas un optimist. După apelul telefonic de doua ore cu președintele rus Putin a spus: „Să înceapă procesul!” Papa Leon al XIV-lea dorește să găzduiască negocierile la Vatican. Dar pentru a rezolva acest conflict, Trump trebuie să abordeze obstacolele care stau în calea unui acord decisiv. Putin nici măcar nu va accepta în acest moment un armistițiu. Trump a acceptat luni 19 mai că „condițiile pentru acest [armistițiu] vor fi negociate între cele două părți, așa cum se poate, doar pentru că ele cunosc detaliile”.
Aceasta este o formă de gândire magică. Trebui să recunoaștem că administrația americană a folosit o serie confuză de tactici: în primul rând, a propus armistiții limitate pentru infrastructura energetică și domeniile maritime. Acest lucru nu a dus nicăieri, așa că echipa Trump le-a spus celor două părți să elaboreze fișe de termen. Acestea erau extrem de disparate, așa că Trump a trecut la discuții față în față. Acestea au eșuat la Istanbul, așa că luni negocierea a devenit un proces Trump-Putin. Ei bine, se pare că Trump vrea ca părțile să rezolve singure problema. Această abordare dispersată, în continuă schimbare, este o rețetă pentru eșec - și reflectă presupuneri greșite. O primă chestiune este Ucraina o tară europeană sau nu în viziunea lui Putin?
Putin nu a arătat nicio dovadă că își dorește pacea. El încă își dorește victoria, lucru pe care l-a descris încă o dată după apelul de luni cu sintagma „eliminați cauzele profunde ale crizei”. Acesta este codul convingerii sale că Ucraina nu poate fi o țară europeană, așa cum își dorește, ci trebuie să rămână sub hegemonia Rusiei. Putin a lansat războiul pe baza acestei iluzii că Ucraina nu era o națiune reală și că nu ar lupta cu înverșunare pentru suveranitatea sa. Cât de mult s-a înșelat. Rusia a suferit aproximativ 800.000 de morți și răniți, iar în trei ani, imensa sa armată nici măcar nu a reușit să cucerească Donețk.
Nu e de mirare că preferă să continue să lupte. O a doua iluzie este că Trump susține că Rusia reprezintă o potențială mină de aur economică pentru Statele Unite. Trump a repetat-o luni cu o hiperbolă caracteristică: „Există o oportunitate extraordinară pentru Rusia de a crea cantități masive de locuri de muncă și bogăție [când se va termina războiul]. Potențialul său este NELIMITAT.” Trump a fost fixat încă din anii 1980 pe ideea că Rusia poate fi o abundență în afaceri. Acest entuziasm a fost animat de consilierul lui Putin, Kirill Dmitriev, absolvent al Harvard Business School, care s-a întâlnit cu trimisul lui Trump pentru Rusia, Steve Witkoff. Dar economiștii care studiază Rusia spun că această viziune este nepotrivită. Rusia rămâne o economie coruptă și prost gestionată, încă dependentă în mare măsură de exportul de energie și minerale. În ultimele decenii, a fost o națiune în declin, mai degrabă decât una în ascensiune. O a treia concepție greșită este că o Ucraină paralizată poate fi obligată să se predea.
Versiunea lui Trump pentru acest scenariu dezastruos este expresia „nu aveți cărți”, pe care o repetă adesea președintelui Volodimir Zelenski. Dar se pare că Ucraina are o carte foarte puternică, și anume sprijinul puternic din partea Europei. Pentru Europa maieul este mai aproape de piele decât cămașa. Europenii recunosc că, dacă Putin va copleși Ucraina, va reechilibra relațiile de securitate pe întreg continentul. Ei văd dovezi ale ambițiilor sale în noile baze militare de la granița cu Finlanda și statele baltice și în campania lui Putin de sabotaj paramilitar împotriva susținătorilor Ucrainei.
Eu, la fel ca și alți analiști militari credem că Rusia este deja în război cu NATO. Trump nu va putea să-l forțeze pe Zelenski să facă o înțelegere proastă, deoarece aliații europeni sunt gata să reziste. Și, în sfârșit, Germania își dezvoltă o forța militară puternică pentru a-și face opiniile să fie auzite și să reziste. Noul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, are planuri de a crește a cheltuielile pentru apărare ale țării sale la 5% din produsul intern brut. El a promis săptămâna trecută că guvernul „va furniza toate resursele financiare de care Bundeswehr are nevoie pentru a deveni cea mai puternică armată convențională din Europa”. Vedeți pe undeva ne întoarcem în anii premergători celui de-al Doilea Război Mondial.
Este cert că Ucraina nu-și mai poate relua teritoriile deja ocupate de Rusia. Ea mai poate folosi diplomația. În rest are nevoie de garanții de securitate că dacă încheie un acord de pace ostilitățile nu vor fi reluate într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat. Într-o convorbire telefonică de luni,19 mai 2025, președintele Trump le-a spus liderilor europeni că președintele rus Vladimir Putin nu este pregătit să pună capăt războiului. Liderii europeni, aflați săptămâna trecută la Tirana, Albania, l-au ascultat pe președintele Trump în timpul unei conferințe telefonice pentru a discuta despre negocierile de pace cu Rusia. Deși, în cele din urmă, efortul lor nu a reușit să-l determine pe Trump să impună sancțiuni suplimentare, europenii au rămas optimiști. Este clar pentru toată floarea cea vestită a politicii occidentale că Putin nu oprește războiul.
În schimb, Trump a spus că vrea să continue rapid cu discuțiile dintre Rusia și Ucraina la Vatican. Trump a spus în convorbirea telefonică cu liderii europeni că îi va trimite pe secretarul de stat Marco Rubio și pe trimisul special Keith Kellogg la discuțiile care se așteaptă să aibă loc la Vatican. Să nu uitam că pe 10 mai, Merz, Macron, Starmer și prim-ministrul polonez Donald Tusk i-au făcut o vizită lui Zelenski la Kiev. L-au îndemnat să fie de acord cu dorințele lui Trump, pentru a expune reticența lui Putin de a pune capăt războiului. Apoi, au folosit telefonul mobil al lui Macron pentru a-l suna pe Trump de la reședința oficială a lui Zelenski, spunându-i că Europa și Ucraina susțineau pe deplin apelul său pentru un armistițiu de 30 de zile.
Europenii au amenințat public cu noi sancțiuni împotriva lui Putin dacă acesta nu accepta armistițiul. Deja au redactat un nou pachet de sancțiuni nu foarte convingătoare dar au în pregătire unul consolidat. Bine-înțeles ca la ultima discuție cu Trump de la Tirana, Macron nu s-a abținut și i-a spus: „Nu poți insulta națiunile noastre, Donald”. Acum înțelegeți cine este în spatele tuturor mișcărilor de poziție în Europa. O fi bine, o fi rău? Nu știu important este că suntem la o răscruce. Ce este cidat în acel apel este noua poziție a lui Trump. Nu mai cere o pauză de 30 de zile în luptele dintre Rusia și Ucraina, idee pe care el însuși o propusese anterior. El a spus clar că nu îl mai interesează sancțiunile impuse Rusiei, deși cu doar o săptămână înainte le promisese aliaților că nu va renunța la ele. Trump ar fi spus în discuția telefonică: „De acum, Rusia și Ucraina trebuie să-și rezolve singure problema”.
Ce însemnă această declaratie? Înseamnă că SUA vor să se retragă din conflict. Cancelarul german Friedrich Merz a încercat să salveze situația și i-a propus lui Trump organizarea unei întâlniri tehnice, la nivel de negociatori. Trump ar fi fost de acord. Pentru moment, scenariul cel mai sumbru, retragerea completă a SUA din procesul de pace, a fost evitat, dar nu se știe pentru cât timp. Chiar dacă administrația Trump e sceptică față de livrările de arme, Ucraina depinde încă de serviciile secrete americane pentru informații despre atacurile rusești. În plus, sistemul Starlink, esențial pe front, e operat tot din SUA. O ieșire totală a americanilor ar putea însemna ridicarea unilaterală a sancțiunilor împotriva Rusiei și o apropiere de Moscova.
Cu alte cuvinte, exact ce vrea Putin. Iar dacă SUA se retrag complet, Ucraina rămâne singură în fața lui Putin. Avem nevoie de oameni de stat nu de ”cartoane” care să se confrunte cu Noua Ordine Mondială! Îmi aduc aminte de părerile lui Henry Kissinger pe care l-am cunoscut la Universitatea de Apărare a SUA. El spunea în 2022, în revista The Spectator: "Se apropie momentul să ne folosim de schimbările strategice care au fost deja realizate și să le integrăm într-o nouă structură în vederea realizării păcii prin negociere". "Un proces de pace ar trebui să lege Ucraina de NATO, indiferent cum ar fi formulată această legătură. Alternativa neutralității nu mai are sens", afirma Kissinger într-un articol intitulat "Cum să evităm un alt război mondial". Trump are șansa de a ajuta la medierea unui acord care ar pune capăt celui mai violent conflict al erei noastre. Dar dacă nu va avea răbdarea necesară pentru negocieri dure și bine organizate cu Putin, Ucraina nu va avea de ales decât să se descurce singură numai cu ajutorul europenilor- lăsându-i lui Trump o pată neagră, nu o insignă de onoare.
Post Scriptum: Diplomația lui Donald Trump a perturbat certitudinile, chiar și în cadrul opoziției ruse din exil. La două zile după conversația telefonică cu Vladimir Putin, acțiunile președintelui american și reacțiile liderului de la Kremlin au alimentat discuțiile de miercuri, 21 mai, la Bruxelles, unde o conferință anti-război a reunit câteva zeci de oponenți ruși. Evenimentul a fost organizat la inițiativa lui Mihail Hodorkovski, fostul oligarh care a devenit una dintre principalele figuri ale disidenței ruse în străinătate. Acum refugiat la Londra, Hodorkovski nu a venit la Bruxelles pentru a vorbi despre trecutul său, ci despre viitorul Rusiei. El este convins că regimul lui Putin va cădea în cele din urmă.
