Omul de numele căruia se leagă cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc, Emeric Ienei, îm­plineşte astăzi 75 de ani. Fost jucător la UTA şi în marea echi­pă a CCA-ului, apoi antrenor la Steaua şi la echipa naţională a României, Emeric Ienei s-a retras de ani buni la Oradea. Ienei urmăreşte în continuare fenomenul, intră în direct la televiziuni şi răspunde cu amabilitate oricărei solicitări.

EVZ: Cum vă simţiţi la 25 de ani? Scuze, la 75!
Emeric Ienei:
Ca la 25 de ani! Mă simt foarte bine. Din păcate, doar anii nu pot fi opriţi. Cei din jurul meu, familia, prietenii, nu mă cred senil, mă consideră un om normal, ceea ce e foarte important. Una peste alta, încerc să mă bucur cât pot de mult de viaţă.

Cum decurge o zi normală din viaţa dumneavoastră?
Mă trezesc la 6-7. Uneori, chiar şi la 5! Deschid televizorul, mă uit la ştiri, la "Vreme", ca să ştiu la ce să mă aştept în ziua respectivă. Mai discut cu soţia, apoi la ora 10 fac un duş, după care plec în oraş. Îmi ridic ziarele de la chioşc şi mă duc la Irish Pub-ul din centru, unde mai vin câţiva prieteni.

Cafeaua?
N-am băut cafea niciodată. Beau un ceai. Un ceai verde. Citim ziarele, comentăm, glumim, iar la ora 14.00 sunt deja acasă. La noi, prânzul este un ritual, în fiecare zi, la aceeaşi oră.

Cine sunt prietenii?

Oameni cu care mă cunosc de multă vreme, foşti sportivi, dar şi din alte medii.

După prânz ce faceţi?

Mai citesc, mă odihnesc, răspund la telefon, iar de două ori pe săptămână jucăm cărţi, un fel de "66", în patru oameni. Atunci când suntem mai mulţi, ne aşe­zăm la două-trei mese. Seara, după cină, butonăm televizorul, căutăm un film bun, care, din păcate, e întotdeauna târziu, amănunt care mă deranjează, fiindcă trebuie să dorm!

Faceţi sport?

În afara mersului pe jos, nu mai fac altceva. Şi aşa sunt dependent de maşină. Promit de multe ori că o las acasă, dar, sincer, nu am unde să pun ziarele, aşa că tot maşina e salvarea!

Care e cea mai dragă amintire din fotbal?

Debutul la UTA. Aveam 16 ani şi jumătate când am intrat în teren alături de Iosif Petschovski, Mercea, Serfözö, Váczi.

Dezamăgiri aveţi?

Că am fost dat afară de la Steaua, la sfârşitul anilor ‘70, pentru că am cucerit titlul doar la golaveraj. Cea mai mare e însă aceea că nepotul meu, Darius, care are 8 ani, e dinamovist!

"Îmi doresc să avem o viaţă civilizată, onestă, iar fotbalul românesc să iasă din colapsul în care se află acum.“

EMERIC IENEI, antrenorul care a adus Cupa Campionilor Europeni în România

DIETĂ

"Ador strugurii cu brânză Roquefort"

La cei 75 de ani, Emeric Ienei arată enervant de tânăr! Fostul mare antrenor spune că nu deţine secretul tinereţii fără bătrâneţe. Mărturiseşte că nu are o dietă specială, dar nimeni nu-l crede. “Mănânc orice, dar cu măsură. În general, dimineaţa beau doar apă. Dacă mănânc totuşi ceva, totul se rezumă la cereale cu lapte. La prânz, ciorbă şi felul doi, plus, obligatoriu, ceva dulce. Sunt mort după dulciuri. Seara, niciodată mai târziu de ora 19.00, mâncăm ceva uşor, un sandviş, fructe. Mie îmi place, de exemplu, să mă răsfăţ mâncând struguri cu brânză Roquefort", ne-a spus Ienei.