EVZ Special
"Haita" și-a făcut un plan: să reziste cu orice preț! E ultima ticăloșie...Editorial de Rareș Bogdan
Dacă băiatul meu îmi va cere să-i pun o pilă pentru a ocupa un post la stat, nu-i voi da două șuturi în fund, căci nu sunt violent, dar îi voi bate obrazul. Dar nu-mi va cere.
Mă aude zilnic cum spumeg când aud cum o falangă din câte-o instituție este paralizată de indolență chiar acum, când ar trebui să sară să-i ajute pe românii care se zbat să-și ceară drepturile. Mulți vor pleca din această lume fără să mai poată să se apere în fața nimicniciei de zeci de ani. Ei n-au fost urgențe niciodată.
Când venise, în sfârșit, vremea să fie considerați urgențe, deoarece un partid a priceput că România Normală nu este un slogan, ci un proiect da țară cu funcțiune de ambulanță, Universul a considerat că omenirea merită un pumn în cap. Și ne-am trezit cu o pandemie cu o valență crucială: quo vadis? Vom pricepe că ne paște distrugerea totală, dacă mai considerăm că jaful resurselor generoase ale Pământului este singura opțiune, sau ne vom trezi, în al 12-lea ceas, și ne vom salva?
Dar până la salvarea planetei, a trebuit să vedem ce cârpim din țara noastră, ca să nu tentăm nenorocirea să ne ruineze sufletele pentru totdeauna. Și realitatea era dură, în debutul pandemiei. S-a tras linie și s-a pus diagnosticul general: România nu are capacitatea de a trata toate cazurile de Covid19, căci sănătatea nu a fost prioritate națională decât pe hârtie – infrastructură, proceduri, algoritmi, protocoale de intervenție – toate erau pulbere.
Existau, totuși, câțiva medici care se încăpățânau să lupte, biologi, asistente, infirmiere, brancardieri. De la ei se aștepta totul, să suplinească inclusiv incapacitatea politicienilor de a da o șansă sistemului medical.
Oricât de dureros era, trebuia decisă rapid unica formă eficientă de a stăvili, bloca, atenua acest flagel de o contagiozitate nemaiîntâlnită. Soluția a fost acolo și ne-a cutremurat: închiderea unor zone de activitate unde interacționau mulți oameni. Era evident riscul unui colaps economic, dar viețile omenești erau mai importante.
Numai că așa, deși era singura soluție, oamenii au fost întorși din bloc-start și amânați. Șansa, speranța, luminița de la capătul tunelului au fost amânate, căci pe toate ecranele rula Covid19. Din cauza incompetenței criminale care a condamnat sistemul medical din România la colaps cu repetiție, oamenii s-au transformat în numere. Numere de dosar amânate, bilete de ordine amânate, destine amânate.
Recomandările noastre
