Dan Andronic, jurnalist. sursa: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
În politica de la București, lucrurile rareori sunt ceea ce par a fi la televizor. De cele mai multe ori, deciziile mari nu se iau în discursuri înflăcărate la tribuna Parlamentului, ci pe baza unor calcule reci, cinice, în spatele ușilor închise. Dacă citiți declarațiile cu iz amoros ale useristului Dominic Fritz către parlamentarii AUR vă convingeți că în politică principiile sunt bune doar ca slogan de campanie.
Politica înseamnă în primul rând să iei decizii. Iar viitoarea moțiune de cenzură pune politicienii în fața unui astfel de moment. Un moment în care, oricum ai da-o, cineva pierde masiv. Iar de data aceasta, cel care a tras lozul cel mare pare să fie la George Simion. Adevărul despre câștig sau pierdere îl vom afla la finalul zbaterilor sale.
AUR se află, poate pentru prima dată de la înființare, în fața unei dileme politice autentice, o capcană perfectă cu două ieșiri, ambele întortocheate. Să le luăm pe rând, pentru că anatomia acestui impas ne arată exact unde se află astăzi partidul care a crescut pe un discurs anti-sistem.
Salvarea lui Bolojan și decontarea eșecurilor
Să presupunem că AUR decide să facă un pas în spate. Fie votează împotriva moțiunii de cenzură, fie scoate parlamentarii din sală, fie se uită în partea cealaltă în momentul votului. Rezultatul matematic și politic este unul singur: Ilie Bolojan rămâne la Palatul Victoria. Continuă seria așa-ziselor reforme, în aplauzele trotinetiștilor.
La prima vedere, pentru un partid de opoziție o moțiune de cenzură cu șanse de succes este o oportunitate uriașă. De aceea dacă AUR îi asigură supraviețuirea lui Bolojan, partidul lui Simion devine, peste noapte, anexa la guvernare a PNL-ului.
Mai mult decât atât, AUR se va asocia automat cu absolut toate eșecurile, nerealizările și deciziile nepopulare ale acestui cabinet. Facturile mari, reformele întârziate, bâlbele administrative, toate vor fi lipite de PSD și pe fruntea AUR.
Pentru un partid al cărui întreg capital politic se bazează pe retorica „noi suntem împotriva tuturor celor care v-au distrus viața”, a deveni cârja sistemului este o sinucidere curată. Electoratul lor nu iartă pacturile cu „trădătorii neamului”.
Votul alături de PSD și „sărutul morții”
Să ne uităm acum la ușa numărul doi. AUR ascultă vocea străzii, își respectă blazonul de partid de opoziție și votează moțiunea cot la cot cu social-democrații. Guvernul Bolojan cade. O victorie a opoziției, nu? Parțial corect. Pentru că este și o victorie a PSD.
Dacă George Simion alege această cale, el devine instrumentul perfect prin care PSD își demonstrează forța. AUR va fi partidul care îi dă un brânci lui Ilie Bolojan pentru a forța revenirea la butoane a social-democraților sau pentru a dicta viitoarea configurație a puterii.
Există o singură oportunitate. Din pozițiile exprimate de liderii partidelor care au format coaliția de guvernare (PNL, PSD, USR, UDMR) până mai acum o săptămână se poate vedea că ele sunt ireconciliabile. În cei 34 de ani de când scriu despre politică este prima dată când văd ipoteza alegerilor anticipate ca fiind palpabilă.
Acesta este singurul scenariu în care AUR ar avea de câștigat!
George Simion are o problemă uriașă
Până acum, politica AUR a fost una de gherilă: strigăte, live-uri pe Facebook, proteste, blocaje. Când nu ai resursele necesare să schimbi ceva, îți permiți luxul de a fi doar gălăgios. Dar acum voturile lor atârnă greu. Au devenit un pivot. Iar statutul de pivot vine la pachet cu o responsabilitate uriașă: trebuie să alegi.
Dacă îl susține pe Bolojan, AUR își trădează nucleul dur, devenind complicele „Sistemului” care l-a băgat în penal pe Alesul, aka Călin Georgescu. Dacă susține PSD-ul, intră într-un joc complicat care poate duce la un câștig electoral. Dacă ceilalți nu se înțeleg pe parcurs.
În politică, atunci când ai de ales între două rele, regula de aur este să stabilești tu agenda publică sau să negociezi ceva care să îți justifice mișcarea ca pe un triumf personal.
Rămâne de văzut dacă liderii AUR au capacitatea intelectuală și strategică de a ieși din această menghină. Dacă nu, această moțiune de cenzură nu va fi despre căderea lui Ilie Bolojan, ci despre momentul în care AUR a pierdut iremediabil un Capital electoral major, dar și inocența anti-sistem.
