GARDIANUL, IUNIE 2005: Dosarul lui Munteanu, contrafăcut de SRI
- Alexandra Chiric
- 12 aprilie 2016, 18:17
Într-un material publicat în anul 2005, în cotidianul Gardianul, semnat de jurnaliştii Alecu Racoviceanu (în prezent senior-editor la Evenimentul Zilei) şi Lidia Popeangã, sunt descrise momentele cumplite prin care a trecut Marian Munteanu în timpul Mineriadei. Materialul a fost preluat chiar de pe blogul liberalului.
Reproducem, integal, articolul apărut în Gardianul, în luna iunie, 2005:
Marian Munteanu a fost batut de mineri pe 14 iunie 1990. Doua zile mai tarziu, Procuratura l-a arestat, spunand ca a gasit asupra lui documente sustrase din sediul SRI si role de film luate din Ministerul de Interne. Probele inscenarii fusesera furnizate de generalul Ion Stan de la SRI, iar mandatul a fost semnat de procurorul Emil Dinu
Profesor universitar Ioan Coja sustine ca a aflat de la Mioara Roman de probele gasite asupra lui Marian Munteanu cu mult timp inainte ca perchezitia asupra liderului studentilor sa fie facuta. In 1997, procurorii militari au aflat ca documentele de la SRI si rolele de film fusesera "plantate" la dosar, dar cercetarile au fost abandonate
In seara de 13 iunie 1990, in sediile Politiei Capitalei si TVR a fost folosita o sosie a lui Marian Munteanu, care indemna la violente. Imaginile au justificat interventia minerilor in sediul Ligii Studentilor din Universitate. Gelu Voican Voiculescu a fost unul dintre cei care au sustinut aceasta diversiune
Una dintre principalele tinte ale Mineriadei din 13-15 iunie 1990 a fost Marian Munteanu, liderul Miscarii Studentesti din Piata Universitatii. De altfel, Televiziunea Romana Libera - asa cum se numea institutia pe care o pastorea Razvan Theodorescu
Arestarea
Marian Munteanu a fost retinut la 14 iunie 1990 de catre minerii care au intrat in Universitatea Bucuresti. El a fost prins si batut in sediul Ligii Studentilor din Universitate. Acolo s-au petrecut scene de o cruzime greu de descris. Au fost gasiti noua tineri. Au fost batuti cu bestialitate, iar unii dintre ei au fost tinuti cu gurile deschise ca minerii sa le scuipe in gura. Plini de sange, tinerii (baieti si fete) au fost tarati afara si aruncati in fantana de la Universitate. Aici avea sa se petreaca o scena devenita (opt ani mai tarziu) dosar penal. Un sef de schimb de la Exploatarea Miniera Livezeni, Denes Domokos, a vrut sa-l decapiteze pe Marian Munteanu. El voia sa duca acasa capul liderului studentilor in speranta ca sotia lui ii va da in schimb o sticla de tuica. Domokos a fost arestat la 7 aprilie 1998, iar acum este condamnat definitiv la 10 ani de inchisoare. Este singurul condamnat pentru Mineriada din 1990.
Dupa ce a fost scapat de la moarte, Marian Munteanu a fost retinut ilegal timp de doua zile. La 16 iunie, pe numele sau se emite mandatul de arestare cu numarul 185. Procurorul care l-a semnat este Emil Dumitru Dinu, de la Parchetul Capitalei. In timpul evenimentelor din decembrie, Dinu a facut 22 de arestari ilegale.
Neo-comunist
Probele din mandatul de arestare amintesc de arestarile facute in anii
Spre sfarsitul anului, procurorii care au preluat dosarul nu au mai vrut sa il continue pentru ca lipsea autorizatia de perchezitie domiciliara. Adevarul este ca autorizatia lipsea pentru ca perchezitia nu s-a facut niciodata. Initial, s-a spus ca toate probele au fost gasite la Marian Munteanu intr-o servieta. De la dosar a disparut, inca din 1990, cel care a predat servieta respectiva. Aceasta prima constatare nu ar fi stat niciodata in picioare pentru ca rolele de film nu incapeau intr-o servieta diplomat. Dupa o perioada, a reiesit ca toate probele fusesera remise anchetatorului de catre generalul Ion Stan, fost adjunct al lui Virgil Magureanu, fost adjunct al sefului SPP, actualul pensionar. Tot el avea sa recupereze de la anchetatori pana si adresa prin care probele au fost trimise.
Sosia si Gelu
Dosarul lui Marian Munteanu este plin de elemente contradictorii, ce sugereaza mersul anchetei ce ar trebui sa se desfasoare acum, in 2005. Profesorul universitar Ioan Coja sustine ca, in dimineata de 14 iunie 1990, intr-o discutie telefonica purtata cu Mioara Roman (sotia premierului de atunci, Petre Roman) a aflat ca Marian Munteanu a fost retinut de mineri in timp ce avea asupra sa o geanta cu documente sustrase din sediile SRI si Politiei Capitalei. Contradictia este aceea ca, la ora cand se purta discutia telefonica, liderul studentilor nu fusese retinut, ci doar batut crunt de mineri.
Un alt element important este acela ca, in cursul anului 1990, la Directia Cercetari Penale din IGP s-a prezentat un martor care sustinea ca a participat la perchezitionarea lui Munteanu si a gasit servieta diplomat cu documente si un pistol. Acel martor nu fusese chemat de nimeni si nici nu a mai fost audiat vreodata, dar declaratia lui a fost folosita ca dosarul sa fie inchis, fara sa se mai caute vinovati. Cert este ca documentele xerocopiate de la SRI erau facute dupa originale. Este vorba de cateva cereri de angajare respinse. Adica, o persoana a luat din SRI documente fara valoare, dar purtand antetul acestui serviciu secret, si le-a indesat in servieta diplomat pe care Munteanu se presupune ca a avut-o la el cat timp a fost batut de mineri, aruncat in fantana din Piata Universitatii si in timp ce Denes Domokos a incercat sa-l decapiteze.
Poate cel mai important element este faptul ca televiziunea condusa de Razvan Theodorescu a difuzat mai multe imagini in care un barbat care semana cu Marian Munteanu conducea demonstrantii ce au intrat in sediile Politiei Capitalei si Televiziunii Romane. Mult timp s-a afirmat ca studentul ar fi condus devastarea acestor sedii, afirmatiile bazandu-se pe aceste imagini. La jumatatea anului 1990, devenise clar ca imaginile furnizate Televiziunii vizau o sosie a lui Marian Munteanu. Cand acest lucru era la un pas de a fi demonstrat, Gelu Voican Voiculescu a spus ca a identificat un grup de lucratoare de la casa de moda Venus care ar fi depus marturie ca l-au vazut pe liderul studentilor in curtea Politiei Capitalei.
Cercetarile au fost redeschise in septembrie 1997 in acest dosar, dar ele au fost abandonate, un an mai tarziu, fara ca autorii diversiunii sa fie identificati.