Mass-media rusă a anunțat în această lună o expansiune dramatică a forțelor desfășurate în Kaliningrad, o enclavă rusă de la Marea Baltică înconjurată de teritoriul polonez și lituanian.

De ani de zile, regiunea de coastă a fost apărată în primul rând de Brigada 79 Rifle Motor. Dar acum brigada este remodelată în Divizia a 18-a Rafle Motor Guards, o formațiune mai puternică care dublează numărul de tancuri și batalioane de infanterie din garnizoană, scrie NationalInterest.

Portul maritim Baltiysk din Kaliningrad servește ca singurul port rusesc cu apă caldă din Marea Baltică, ceea ce înseamnă că nu îngheață în timpul iernii, precum cel de la Sankt Petersburg. Și astfel servește ca bază pentru Flota Rusă din Marea Baltică.

Regiunea are o lungă istorie ca punct focal geopolitic. Orașul numit astăzi Kaliningrad s-a numit în trecutul său Konigsberg, parte a unui teritoriu predominant etnico-german asociat cu Cavalerii Teutoni. În aprilie 1945, Armata Roșie și trupele comuniste poloneze au cucerit orașul-cetate, după un asediu de trei luni, lăsând 80% din el în ruine, în timp ce mare parte a populației sale a fost evacuată pe mare.

Sovieticii au anexat regiunea, așa cum s-a convenit de către aliați, prin Acordul de la Potsdam. Orașula fost redenumit Kaliningrad după președintele sovietic Mihail Kalinin. De asemenea, au fost expulzați 200.000 de rezidenți germani, fiind aduși cetățeni sovietici pentru a locui în portul baltic. Kaliningrad a găzduit flota sovietică de la Marea Baltică în timpul Războiului Rece, dar odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, garnizoana s-a micșorat drastic, cu un efect negativ asupra economiei locale. Se spune că sovieticii chiar au explorat vânzarea teritoriului către Germania, dar în 1991, Germania a semnat un tratat prin care renunța definitiv la orice pretenții asupra teritoriului.

Rachetele rusești desfășurate în Kaliningrad ar putea lovi rapid baze terestre

De la confiscarea peninsulei Crimeea de către Rusia, provocările strategice pe care regiunea rusă le pune NATO în cazul unui conflict au revenit în atenție. Rachetele rusești desfășurate în Kaliningrad ar putea lovi rapid baze terestre, nave și chiar avioane din Marea Baltică, Polonia și chiar părți din Germania. Într-un conflict cu Rusia, garnizoana ar putea interzice, de asemenea, încercările NATO de a direcționa întăririle terestre către țările baltice.

Cu toate acestea, din 2016, calitatea garnizoanei din Kaliningrad s-a îmbunătățit semnificativ, odată cu livrarea de sisteme moderne de arme și formarea de noi unități, inclusiv Regimentul al-11-lea de tancuri.

Un studiu suedez notează că, deși forțele terestre rusești din Kaliningrad ar putea avea putere de foc, ele nu dispun de unități logistice de sprijin pentru a desfășura operațiuni ofensive dincolo de Kaliningrad.

„O desfășurare rapidă a flotei ruse din Marea Baltică este foarte probabilă într-un astfel de scenariu (agresiune împotriva unei țări vecine). Dar pentru o operațiune militară la scară largă, este mult mai probabil ca regiunea Kaliningrad să fie folosită ca zonă de planificare de către alte forțe. E puțin probabil ca liderii militari să pună în pericol apărarea regiunii Kaliningrad prin angajarea de unități ale corpului armatei Flotei Baltice”.

Același studiu arată însă că forțele terestre ale exclaviei pot reprezenta în continuare o amenințare substanțială fără a se aventura foarte departe de solul rusesc.

Un articol însoțitor examinează platformele pe care noua divizie intenționează să le apere în Kaliningrad: navele, aeronavele și forțele amfibii ale flotei baltice, dar și rachetele care pot amenința ținte terestre, aeriene și maritime la peste 300 de km de enclavă.