Denis Cenusa / sursa foto: Twitter
Din cuprinsul articolului
Autoritățile de la Chișinău au transmis un mesaj tranșant cu privire la viitorul formatului de negocieri „5+2”, pe care nu îl mai consideră viabil. Instituit în 2005 pentru a facilita soluționarea conflictului transnistrean cu asistența SUA și UE, în calitate de observatori, formatul „5+2” a devenit derizoriu. Agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei, lansată în februarie 2022, a schimbat definitiv, și aparent iremediabil, dinamica în cadrul formatului de negocieri dedicat soluționării conflictului transnistrean.
Astfel, doi mediatori ai negocierilor – Ucraina și Rusia – au devenit părți ale unui conflict militar, a cărui durată depășește 4 ani. În această situație, formatul „5+2” nu poate servi drept platformă în care toți actorii externi implicați să aibă obiective comune și poziții constructive unul față de celălalt.
Așadar, în timp ce UE, Republica Moldova și SUA, până la realegerea președintelui Donald Trump în 2024, susțin necondiționat Ucraina, Rusia este considerată agresorul. Din acest motiv, Rusia nu poate fi tratată ca o parte credibilă interesată de soluționarea conflictelor din regiune, inclusiv a celui transnistrean, ci mai degrabă ca un generator de conflicte.
Disfuncționalitățile formatului „5+2”
Chiar și după sfârșitul războiului, relațiile ruso-ucrainene vor fi profund marcate de crimele comise de partea rusă împotriva statului și populației ucrainene timp de multe decenii de acum înainte. Încărcătură conflictuală în faza postbelică va fi transferată către negocierile legate de reparațiile de război și statutul teritoriilor ucrainene anexate de Rusia. În acest sens, soluționarea conflictului transnistrean riscă să fie ostatică disfuncțiilor structurale ale formatului „5+2”, provocate de animozitățile ruso-ucrainene.
Ucraina joacă un rol-cheie în soluționarea conflictului transnistrean
Resuscitarea formatului va depinde de disponibilitatea Ucrainei de a se reuni pe o platformă comună cu un stat agresor (Rusia), care neagă crimele de război comise, ocupă teritorii ucrainene și echivalează renașterea identității ucrainene cu extremismul naționalist. Ucraina joacă un rol-cheie în soluționarea conflictului transnistrean datorită proximității sale geografice și dependenței Tiraspolului de infrastructura critică ucraineană din regiunea Odesa. Fără participarea Ucrainei, formatul nu poate fi reluat eficient. În același timp, chiar dacă toți ceilalți actori ar fi de acord să reia formatul, acesta nu ar putea produce rezultate, ocolind factorii de decizie de la Kiev.
Mai mult, pe fondul agresiunii militare rusești, imaginea Rusiei s-a schimbat și ea definitiv, confirmându-i-se trăsăturile de agresor și forță de ocupație. Cu cinci ani înainte de invazia rusă a Ucrainei din februarie 2022, trupele rusești din regiunea transnistreană au fost declarate de facto „forțe de ocupație” (Decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova din mai 2017).
Din acest motiv, pentru ca formatul de negocieri „5+2” să aibă sens, ar fi necesară o revizuire radicală. Ca urmare a acestui proces, Rusia trebuie adusă la masa negocierilor cu Moldova, în loc de administrația de la Tiraspol. Conform unor astfel de modificări, formatul ar trebui să fie format din două părți la conflict, Moldova și Rusia, doi mediatori – Ucraina și OSCE – și doi observatori – UE și SUA. O astfel de revizuire a formatului va întâmpina însă opoziția Rusiei, care pe tot parcursul conflictului transnistrean, de la începutul conflictului (1991-92), a susținut ferm ideea că Chișinăul și Tiraspolul sunt singurele părți la conflict.
Chișinăul poate folosi configurația geopolitică actuală
Viitorul formatului de negocieri va depinde atât de poziția Ucrainei, cât și a Rusiei. Neextinderea războiului în regiunea transnistreană, fie prin acțiuni de sabotaj rusești (sub „steagul fals”), fie prin incursiuni ucrainene, pentru preluarea controlului asupra Transnistriei, similar cu controlul temporar și parțial al Ucrainei asupra regiunilor rusești vecine (Belgorod, Kursk sau Briansk). În orice caz, Chișinăul poate folosi configurația geopolitică actuală pentru a pune bazele unui nou format care ar urmări interesele naționale moldovenești, folosind deschiderea fără precedent a UE și slăbirea influenței rusești în regiune.
Scenariul 1. Se reia formatul „5+2”, dar cu excluderea Rusiei.
Odată cu sfârșitul războiului din Ucraina, reactivarea formatului ar putea deveni relevantă. Aceasta ar presupune că administrația de la Tiraspol este de acord să dialogheze cu Chișinăul și actorii externi, fără prezența unui reprezentant rus la masa negocierilor. O astfel de configurație ar putea prinde contur dacă partea moldovenească identifică echilibrul ideal între stimulente și sancțiuni, pentru a rupe sau cel puțin slăbi legătura dintre Tiraspol și Moscova.
Scenariul 2. Formatul este revizuit, declarând Rusia parte la conflict
Chișinăul creează un tandem cu Kievul pentru a se coordona cu OSCE, UE și SUA, pentru a redefini formatul, atribuind Rusiei statutul de parte la conflict. Decizia din 2017 a Curții Constituționale a Republicii Moldova, precum și deciziile CEDO în cazul Ilașco, pot servi drept bază juridică pentru intervenții în formatul „5+2”. Un astfel de scenariu ar putea determina Rusia să îl abandoneze, ceea ce, la rândul său, o va face să redirecționeze toate resursele sale către sprijinirea Tiraspolului.
Scenariul 3. Formatul este abolit, accentul fiind pus strict pe dialogul „1+1”
Toate părțile, cu excepția Tiraspolului și Moscovei, decid oficial să abandoneze formatul, considerându-l învechit. În consecință, singurul format care ar rămâne în vigoare ar fi „1+1”, în care toți ceilalți actori externi (cu excepția Rusiei) ar juca rolul de observatori. Principala problemă a unui astfel de scenariu este că retragerea trupelor rusești și distrugerea stocurilor de muniții de după cel de-al Doilea Război Mondial ar fi blocate de partea rusă. O asemenea situație poate pune în dificultate agenda de aderare la UE, care implică reglementarea conflictului transnistrean.
