În fiecare a treia zi de sâmbătă a lunii aprilie este comemorată o mare tragedie din istoria Republicii Moldova - foametea provocată de regimul stalinist în anii 1946-1947. În acest context, președintele Maia Sandu a venit cu un mesaj despre această filă de doliu din istoria țării.

„Puterea sovietică le-a interzis oamenilor să vorbească despre foamete. Generații la rând, supravieţuitorii au fost nevoiți să-și deplângă pierderile în tăcere. În memoria buneilor și străbuneilor noștri, în fața părinților noştri, suntem datori să nu lăsăm uitării această tragedie, să vorbim despre ea, despre cei responsabili de această crimă și să comemorăm victimele nevinovate”, a transmis Maia Sandu.

Foametea provocată de regimul stalinist a ucis peste 123.000 de oameni

Potrivit istoricilor, în perioada decembrie 1946 - august 1947, peste 123.000 de oameni au fost omorâți prin înfometare în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. De asemenea, 400.000 au fost afectați grav de malnutriţie, iar în anii următori mulți dintre ei și-au pierdut viața. Cea mai afectată regiune a fost sudul țării, unele sate găgăuze ar fi pierdut până la jumătate din locuitori. În Moldova, aproape 450 de oameni mureau de foame zilnic, indiferent de etnia pe care și-o atribuiau: moldoveni, români, ruși, găgăuzi, evrei, romi sau bulgari.

„Ne aplecăm cu recunoștință în fața țăranilor noștri de pe ambele maluri ale Nistrului, indiferent de etnia lor, care au trecut prin acele sacrificii, dar au supraviețuit cu capul sus, au rezistat și au dat viață noilor generații. Lor le datorăm viața noastră de acum, în Republica Moldova. Este un trecut dureros pentru noi toți, cei care am moștenit acest pământ, un trecut din care trebuie să învățăm pentru a face împreună un viitor bun, un viitor în care țara noastră nu mai trece prin asemenea suferințe”, a conchis Maia Sandu.

Țăranii, obligați să predea produsele agricole

Despre foametea din 1946-1947, doctorul în istorie Artur Leșcu, expertul Comunității WatchDog.MD, a spus că, în acea perioadă, satele din Moldova au pierdut în medie 10% din populație.

„Deși vina pentru atrocitățile care au avut loc o poartă conducerea politică sovietică, autoritățile de atunci au făcut tot posibilul ca principalele cauze ale foametei să fie considerate seceta și urmările războiului, iar despre tragedie să nu se vorbească deloc. Și ca rezultat oamenii rămași în viață să-și iubească tiranul, devenind unica lor sursă de existență. Putea fi evitată o asemenea catastrofă? Absolut sigur”, spus istoricul, citat de ipn.md.

Doctorul în istorie a povestit că totul a început în primăvara anului 1944, imediat după ocuparea Basarabiei. Noua putere sovietică a impus predarea obligatorie a produselor agricole în folosul așa-numiților eliberatori. Au fost stabilite cote, iar gospodăriile țărănești au fost obligate să predea alimente. Cine se eschiva rămânea fără rezerve și era obligat să plătească o amendă echivalentă costului produselor nelivrate. Scopul era să scoată din RSS Moldovenească cât mai multe resurse.

Foametea din 1946-1947, provocată de regimul stalinist. Realitatea a fost mult mai cruntă

În 1946 era perioada de plin dezastru, seceta afectase în special sudul Moldovei. Oamenii mureau de foame, în timp ce livrau sovieticilor ultimele produse care îi puteau salva: „Într-o notă cu titlu secret, este prezentată situația din Congaz și Ceadâr-Lunga, se indică că populația folosește carne de câini, carne de pisici, hoituri de animale. E răspândit canibalismul. Canibalismul era de fapt un fenomen prezent în toată țara. Au fost documentate oficial în jur de 40 de cazuri, realitatea însă a fost mult mai cruntă. Mărturiile disponibile astăzi, istoriile despre părinții care își sacrificau proprii copiii pentru a supraviețui sunt terifiante. Așa ceva este de neconceput în timpurile noastre”.

Numărul victimelor a fost mult mai mare

În acte, cauza decesului de foame era trecută ca distrofie. În primăvara anului 1947, de distrofie ca urmare a foametei erau bolnavi aproape 240 de mii de oameni, adulți și copii. De fapt, numărul morților și al celor bolnavi din cauza foametei ar putea fi mult mai mare. Mulți oameni din sate nu aveau acte de identitate. Ceea ce face dificilă stabilirea unui număr exact. Arhivele arată că mulți plecau în căutare de mâncare și nu mai reveneau înapoi.

„Oamenii care au reușit să supraviețuiască au fost impuși să uite tragedia prin care au trecut. Puterea le-a interzis oamenilor să vorbească despre foamete, despre moți, despre canibalism. Și mulți dintre ei, generații mai târziu, au uitat. Atunci flămânzi și dependenți în totalitate de noul lor stăpân se mulțumeau cu tot ce le veneau de la sovietici și le permitea să supraviețuiască. Așa victimele au început să-și iubească tiranul. Foametea a fost cauzată de regimul sovietic prin însăși esența politicilor sale în raport cu oamenii. Este una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade. Este important să cunoaște această pagină tragică din istoria noastră, să învățăm din ea”, a mai spus istoricul.