Flancul estic al NATO, în alertă: Începe exercițiile militare Rusia–Belarus

Flancul estic al NATO, în alertă: Începe exercițiile militare Rusia–BelarusSoldați NATO. Sursă foto: Facebook

Armata rusă și cea belarusă vor organiza exerciții strategice comune în Belarus, în perioada 12-16 septembrie, a anunțat marți Ministerul Apărării de la Minsk într-un comunicat de presă. „Scopul exercițiilor este de a testa capacitățile Rusiei și Belarusului și de a asigura securitatea militară a Uniunii Statale, pregătindu-le pentru a respinge o eventuală agresiune”, a declarat general-maior Valeri Revenko, citat de Reuters. Aceste manevre comune – denumite Zapad-2025 („Vest-2025”) – sunt primele de acest fel organizate de Moscova și Minsk de la începutul invaziei ruse în Ucraina, în 2022, motiv pentru care țările de pe flancul estic al NATO se pregătesc pentru câteva zile tensionate.

Într-o declarație oficială preluată de sursa citată, autoritățile belaruse au transmis că exercițiul are ca obiectiv „asigurarea securității militare a Uniunii Statale și pregătirea [forțelor comune] pentru a respinge o eventuală agresiune”.

Manevrele se vor desfășura în principal pe teritoriul Belarusului, dar vor fi programate și în proximitatea granițelor NATO – inclusiv în zone aflate lângă Polonia și Lituania –, aspect care a generat îngrijorare în rândul statelor din regiune.

Generalul Valeri Revenko, reprezentant al Ministerului Apărării din Belarus, a punctat că la Minsk aceste exerciții sunt considerate un pilon central al strategiei de apărare. „Trebuie să fim pregătiți pentru orice”, a declarat el, adăugând că Belarusul „își păstrează praful de pușcă uscat” – expresie care indică menținerea stării de alertă în fața amenințărilor potențiale.

Reacția flancului estic al NATO și pregătiri defensive occidentale

Țările NATO de pe flancul estic au reacționat imediat la anunțul exercițiilor comune Rusia-Belarus. Oficialii au subliniat că vor monitoriza atent desfășurarea manevrelor, având în vedere proximitatea acestora de granițele alianței. „Trebuie să luăm în serios exercițiile militare desfășurate în apropierea frontierelor NATO și UE; atât țările vecine, cât și NATO însuși le tratează cu cea mai mare seriozitate”, a afirmat Tomas Godliauskas, viceministrul Apărării din Lituania. Declarația reflectă nivelul de îngrijorare crescut la nivel regional.

Ca răspuns, statele aliate și-au intensificat propriile pregătiri militare. Exercițiul Tarassis 25 reunește zece țări nord-europene membre NATO, având loc în paralel cu Zapad-2025. În același timp, Lituania organizează manevra națională Thunder Strike, axată pe apărarea teritoriului său. Aceste acțiuni defensive transmit mesajul că NATO este pregătită să descurajeze orice provocare. Sincronizarea nu este întâmplătoare, ci urmărește să ofere un răspuns ferm la mobilizarea ruso-belarusă.

Tensiunile regionale au fost amplificate și de prezența grupului de mercenari Wagner în Belarus, relocați după rebeliunea eșuată din Rusia. Premierul polonez Mateusz Morawiecki a avertizat că Wagner „încearcă să destabilizeze flancul estic al NATO”, crescând presiunea la frontiera poloneză. Varșovia a mobilizat trupe suplimentare la graniță, acuzând Minsk de provocări deliberate. Printre acestea se numără și incidentul din august, când elicoptere belaruse au încălcat spațiul aerian polonez, fapt raportat oficial către NATO.

Experții occidentali privesc Zapad-2025 drept un test pentru intențiile strategice ale Kremlinului.

„Aceste exerciții ar putea arăta membrilor NATO dacă Rusia ia în calcul intensificarea războiului în curs cu Ucraina prin atacarea unui membru al alianței – posibil în țările baltice”, a explicat Tomas Janeliūnas, profesor la Universitatea din Vilnius.

Scenariile simulate vor fi analizate ca indicatori ai planurilor rusești. În acest context, NATO și-a consolidat prezența de descurajare în regiune, iar țările baltice și Polonia au ridicat nivelul de alertă militară.

Exercițiul Zapad 2025 – desfășurare, mize și implicații strategice

Exercițiile de tip Zapad (cuvânt care în limba rusă înseamnă „Vest”) reprezintă un format militar de amploare pe care Rusia îl organizează periodic împreună cu Belarus. Acestea  reprezintă unul dintre cele mai importante formate militare din regiune. Ele au debutat în 1999 și sunt oficial prezentate drept aplicații defensive strategice. Totuși, istoria arată că aceste manevre au avut deseori și o componentă ofensivă. De exemplu, în 2009 s-a simulat un atac nuclear asupra Varșoviei, iar în 2021 trupele mobilizate au fost folosite ulterior în invazia Ucrainei.

Importanța acestor precedente explică de ce ediția Zapad-2025 este privită cu suspiciune maximă de către NATO și statele vecine Rusiei și Belarusului. Exercițiile nu sunt considerate simple antrenamente de rutină, ci și teste care pot anticipa direcția viitoare a politicii militare rusești. Prezența unor forțe mari și mobilizarea logistică impresionantă ridică întrebări legitime privind intențiile Moscovei. Pentru statele baltice și Polonia, scenariile simulate nu sunt doar ipotetice, ci posibile amenințări reale.

Conform organizatorilor, Zapad-2025 se va desfășura pe o arie geografică extinsă, incluzând districtele militare Moscova și Leningrad, enclava Kaliningrad, Marea Baltică și chiar zona arctică. Belarusul va fi implicat pe deplin, cu manevre desfășurate pe întreg teritoriul său. Această amplă desfășurare arată că exercițiile sunt gândite pentru a acoperi toate direcțiile strategice de interes pentru Rusia. În același timp, dimensiunea operațiunilor crește temerile legate de posibile intenții ascunse.

Aleksandr Lukașenko a încercat să reducă tensiunile, spunând că unele manevre au fost mutate în interiorul țării. Decizia ar fi fost luată pentru a liniști Polonia și statele baltice. El a numit „o absurditate totală” ideea că Belarus ar folosi Zapad-2025 ca pretext pentru un atac. Totuși, scepticismul rămâne ridicat la nivel regional și internațional.

rachete

Rachete Rusia. Sursa foto: Kremlin

Autoritățile de la Minsk și Moscova au oferit asigurări de transparență

Oficial, autoritățile au precizat că Zapad-2025 nu va depăși 13.000 de militari, prag stabilit prin Documentul de la Viena pentru a evita obligativitatea observatorilor străini. Totuși, Belarus a invitat voluntar reprezentanți NATO și OSCE să participe, prezentând acest gest ca pe o dovadă de transparență. Manevrele vor include și „planificarea utilizării sistemelor de rachete cu capacitate nucleară Oreșnik”. Confirmarea a venit chiar din partea ministrului belarus al Apărării, Viktor Hrenin, încă din august.

Racheta Oreșnik este un nou model balistic rusesc, hipersonic și cu rază intermediară, capabil să transporte focoase nucleare.

În cadrul aplicațiilor, militarii belaruși vor coopera direct cu cei ruși pentru a exersa folosirea acestui armament. Hrenin a declarat că „acesta este un element important al descurajării noastre strategice. Așa cum cere șeful statului, trebuie să fim pregătiți pentru orice”. Prin urmare, includerea armelor nucleare tactice în exercițiu transmite un semnal puternic către statele vecine.

Pe lângă componentele nucleare, Zapad-2025 va integra scenarii complexe de război convențional și CBRN

Potrivit Ministerului Apărării din Belarus, se vor simula atacuri aeriene masive, operațiuni defensive la sol, contracararea breșelor inamice și acțiuni anti-insurgență. Statul Major General din Belarus va asigura coordonarea tuturor etapelor. Analiștii subliniază că, deși scenariul oficial vizează „asigurarea securității Uniunii Statale”, amploarea operațiunilor reflectă un mesaj de intimidare către Occident.

Reacțiile din regiune confirmă gradul ridicat de tensiune. Varșovia, Vilnius, Riga și Tallinn au salutat anunțul cu suspiciune, considerând exercițiul o amenințare directă. În replică, Hrenin a acuzat că Occidentul folosește aceste manevre „pentru a justifica continuarea militarizării” zonelor de frontieră. Tot el a avertizat, în legătură cu exercițiile NATO din Polonia, că „trebuie să-i supraveghem foarte atent (ceea ce și facem) și să reacționăm în consecință”. Ministrul a adăugat că „dacă [aliații] manifestă vreo agresiune față de Republica Belarus, avem mijloacele de a răspunde”.

Relațiile militare Rusia–Belarus: drumul spre o alianță comună

Ceea ce se întâmplă astăzi pe flancul estic al NATO este rezultatul unei apropieri strategice de durată între Moscova și Minsk. Rusia și Belarus au cultivat relații de aliat încă din anii ’90, cooperarea lor formalizându-se prin crearea Uniunii Statale în 1999 – un acord care prevedea integrare politică, economică și militară progresivă.

Pe baza acestui tratat, cele două țări au constituit încă din anul 2000 un Grup Regional de Forțe (RGF) comun, punând bazele unei structuri de apărare regionale unificate.

Obiectivul declarat al acestui grup este de a menține un potențial militar comun suficient pentru „prevenirea unei amenințări militare și respingerea unei eventuale agresiuni în spațiul de apărare comun”.

În practică, acest lucru a însemnat creșterea interoperabilității dintre armatele celor două state: de-a lungul anilor 2000, Rusia și Belarus au organizat numeroase exerciții și antrenamente bilaterale, calibrând componenta belarusă și cea rusă ale RGF și dezvoltând sisteme comune de suport logistic și de comunicații.

Un capitol important al integrării militare ruso-belaruse a fost realizat în domeniul apărării aeriene

Cele două guverne au convenit instituirea unui Sistem Regional Unificat de Apărare Antiaeriană, care presupune coordonarea radarelor, a avioanelor de vânătoare și a sistemelor antirachetă ale ambelor țări.

În fiecare an au loc exerciții tactice comune ale forțelor aeriene ruse și belaruse. De asemenea, piloții celor două armate efectuează inclusiv misiuni comune de luptă pentru apărarea spațiului aerian aliat. Această cooperare strânsă a creat, practic, un scut aerian integrat deasupra teritoriilor rusesc și belarus, sporind considerabil capacitatea de supraveghere și reacție rapidă în caz de incursiuni aeriene.

Pe măsură ce relațiile Belarusului cu Occidentul s-au deteriorat (mai ales după anul 2020, când regimul de la Minsk – condus autoritar de Lukașenko – a înăbușit protestele pro-democrație și a fost izolat prin sancțiuni internaționale), dependența strategică a Minskului de Moscova a crescut.

La începutul anului 2021, miniștrii Apărării rus (Serghei Șoigu) și belarus (Viktor Hrenin) au semnat un Program de parteneriat strategic pe 5 ani. Scopul a fost consolidarea cooperări militare bilaterale. În aceeași zi, președintele belarus Lukașenko a propus în mod public desfășurarea de avioane militare rusești pe aerodromurile din Belarus. O invitație fără precedent, care semnala deschiderea către o prezență militară rusă permanentă. Câteva zile mai târziu, s-a convenit înființarea a trei centre de instruire militară comună pentru trupele celor două țări, unde soldații ruși și belaruși au început să se antreneze cot la cot. Toate aceste măsuri au pregătit terenul pentru ceea ce avea să urmeze în 2022.

Desfășurare masivă a soldaților ruși, după debutul războiului din Ucraina

În primele luni ale anului 2022, Rusia a trimis aproximativ 30.000 de soldați în Belarus, sub acoperirea exercițiului „Allied Resolve 2022”. Acesta a reprezentat cel mai mare contingent rus dislocat vreodată pe teritoriul belarus și, retrospectiv, ultima etapă a pregătirilor pentru invazia Ucrainei. Trupele mobilizate au participat direct la atacul asupra Kievului din 24 februarie, când coloanele blindate au traversat granița belaruso-ucraineană. Sprijinul logistic al Minskului a făcut posibilă ofensiva rapidă.

Belarus nu a luptat cu unități proprii împotriva Ucrainei, însă a oferit infrastructura necesară Moscovei. Au fost puse la dispoziție aerodromuri, căi ferate, baze de operațiuni și spitale de campanie pentru răniții ruși. În plus, forțele aeriene ale Rusiei au folosit spațiul aerian belarus pentru atacuri cu rachete. Astfel, după cum subliniază analiștii, „fără sprijinul tacit și facilitățile oferite de Lukașenko, un atac fulger asupra capitalei Kiev ar fi fost mult mai dificil”.

În toamna lui 2022, colaborarea militară a trecut la un nou nivel prin înființarea Grupării Regionale de Forțe pe teritoriul Belarusului. Oficial, obiectivul acestei structuri comune era defensiv, însă prezența permanentă a câtorva mii de militari ruși ridică semne de întrebare. Exerciții bilaterale repetate au completat consolidarea alianței, acoperind scenarii de apărare și contraofensive. Totodată, Rusia a desfășurat constant avioane de luptă și AWACS A-50 pe aerodromurile belaruse, întărind capacitățile regimului Lukașenko.

La începutul lui 2023, forțele aeriene ale celor două state au desfășurat exerciții comune la frontiera cu Ucraina. Această mobilizare a alimentat temerile Kievului privind o nouă ofensivă din nord. Președintele Volodîmîr Zelenski a avertizat public că există riscul implicării Belarusului în conflict. Totuși, regimul de la Minsk a declarat că „nu va intra în război”, preferând să ofere sprijin total Rusiei în plan logistic și strategic, fără o participare combativă directă.

În anul 2023, cooperarea militară Rusia-Belarus a intrat într-o nouă fază, atingând inclusiv componenta nucleară

La sfârșitul lunii mai, ministrul rus al Apărării Serghei Șoigu și omologul său belarus Viktor Hrenin au semnat un acord privind deplasarea de arme nucleare tactice rusești în Belarus.

Este pentru prima dată de la încheierea Războiului Rece când Kremlinul își mută focoase nucleare în afara teritoriului național. O mutare strategică menită, potrivit lui Vladimir Putin, să contrabalanseze ceea ce acesta a numit „războiul proxy” pe care Occidentul îl poartă împotriva Rusiei prin sprijinul acordat Ucrainei.

Vladimir Putin a confirmat în august 2025 că noul sistem de rachete hipersonice Oreșnik a intrat în producție de serie și a fost deja livrat forțelor armate ruse, declarând că aceste rachete vor fi staționate și pe teritoriul Belarusului în viitorul apropiat.

De altfel, Rusia a început încă din iunie 2023 transferul unor focoase nucleare către Belarus. „Mișcarea armelor nucleare a și început”, după cum a recunoscut însuși Lukașenkor. Oficialii belaruși susțin că plasarea armamentului nuclear pe teritoriul lor constituie un „factor esențial de descurajare” în fața amenințărilor externe.