Mircea Ciobanu și Doamna Chiajna. Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
Doamna Chiajna, pe numele ei de botez Ana, supranumită ”Stăpâna (în greacă ”Despina”), noțiune tradusă în slavă ”Chiajna” a văzut lumina zilei în Polonia, undeva în anul 1525. Ea era fiica domnitorului Moldovei Petru Rareș, cu prima sa soție, Maria. Deci tânăra domniță era nepoată directă a marelui domnitor Ștefan cel Mare.
Ea a devenit soția domnitorului român Mircea Ciobanul, în 1545 și doamnă a țării până în data de 21 septembrie 1559, când acesta a murit. I-a dăruit acestuia trei băieți și mai multe fiice. În 1546, s-a născut fiul cel mare, viitorul domn, Petru cel Tânăr. În anul 1552, de numele Doamnei Chiajna se leagă înființarea uneia din cele mai vechi școli românești, în Câmpulung-Muscel, localitate cunoscută deoarece de aici, la 1521 a plecat către Johann ”Hans” Beckner, judele Brașovului prima scrisoare în limba română, cu slove chirilice, ”Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung”. I se atribuie și ctitorirea unei serii de edificii religioase ortodoxe.
Femeia cu mână de bărbat: curajoasă și campioana intrigilor!
Vor urma 29 de ani în care Doamna Chiajna își va asuma un rol cum puține soții de domnitor au făcut-o. G.A. Gromo, un călător străin nota că Doamna Chiajna era „o femeie fără pic de ruşine, dar cu o minte de bărbat, care duce totul”. Boierii refugiați în Transilvania au adunat o oaste în grabă, amenințând oastea țării, pe la trecătorile Carpaților.
Doamna Chiajna a preluat ea însăși, în calitate de comandant, conducerea operațiunilor militare, reușind să obțină până în octombrie 1559 victoriile de la Românești, Șerpătești și Boianu, învingând coaliția boierilor răzvrătiți. Ulterior, a avut succes, prin trimiterea de daruri scumpe, în impunerea pe tronul Țării Românești, a fiului său, Petru cel Tânăr, care abia împlinise 13 ani.
A încercat să îl căsătorească pe fiul său cu fiica unui cneaz bănățean, naș urmând a fi voievodul Ioan Zapolya al Transilvaniei. Deoarece Petru era încă un copil, Doamna Chiajna a desfăcut căsătoria pentru că proaspăta soție a născut un copil la cinci luni de la nuntă, fapt netolerat de doamna țării. Pe fiica sa Dobra, a încercat să o dea de soție lui Iakob Heraklid, domnul efemer și aventurier al Moldovei Despot Vodă, în 1562, însă acesta uneltea îndepărtarea viitorului cumnat și înscăunarea fratelui său Dimitrie în Țara Românească. Aflând de conspirație, Doamna Chiajna a cerut executarea lui Dimitrie prin decapitare, capul uzurpatorului fiind expus la un ospăț public.
Politica de căsătorii a Doamnei Chiajna
Dooamna Chiajna a profitat de instaurarea „Sultatantului Femeilor”, la Constnatinopol, după moartea lui Suleyman Magnificul. De fapt, inițiatoarea influenței femeilor în actul succesoral politic otoman a fost Hurrem, sultana favorită a lui Suleyman Magnificul. Toți sultanii de după Suleyman au venit pe tron ca urmare a urzelilor din Haremul de la Constantinopol. Mame și soții de sultani au făcut jocurile prin complicități și intrigi bine plasate.
Doamna Chiajna a decis să își căsătorească o fiică Marina cu Iane Cantacuzino, un grec foarte bogat și influent, dar foarte bătrân, din neamul Cantacuzinilor (fratele faimosului Șeitan-oglu -”Fiul Dracului”, redutabil sfetnic politic otoman). Doamna Chiajna a decis să își recupereze totuși fiica și zestrea, urzind o răpire a tinerei mirese de către un grup de boieri, buni militari, specializați în acțiuni de acest tip. Aceștia au repatriat-o pe domniță, aducând nu numai zestrea ei ci și averea considerabilă pe care mirele o avea atunci asupra sa. Marina a fost căsătorită apoi cu tânărul Stamatios Paleologos, nepot al Patriarhului de Constantinopol.
Înfrângerea transformată în victorie!
Această mișcare i-a fost fatală Doamnei Chiajna, deoarece anturajul sultanului, în care bătrânul Cantacuzino avea trecere, a considerat-o drept un mare afront. La aceasta s-a adăugat și ruperea căsătoriei domnitorului minor, cuscrul Chiajnei și nașul Zapolyia aliindu-se cu Iane Cantacuzino sub oblăduirea ambasadorului francez la Constantinopol, pe care îl refuzase ca pretendent la căsătoria cu una din fiicele ei. Cu toții au pus la cale îndepărtarea lui Petru cel Tânăr, ca unicul mod de a o îndepărta de la frâiele conducerii Țării Românești.
Petru cel Tânăr a fost mazilit în 1568, când i s-a cerut de către Sultanul Selim al II-lea să aducă personal tributul anual, datorat Porții Otomane, fiind plasat sub escortă la Iconium, în Asia Mică. El și-a așteptat familia adusă din Muntenia și apoi, cu toții s-au îndreptat spre Alep. Din păcate Petru cel Tânăr, din cauza sănătății fragile, a decedat pe drum. Călătorul occidental în Imperiul Otoman L. Rauchwolffen afirma despre Doamna Chiajna că era „o femeie pricepută, cunoscătoare a limbilor turcă şi arabă”. Deși primise o rentă de 20 de aspri pe zi din partea sultanului energica doamnă Chiajna, prin intrigi bine urzite, a reușit să obțină mai mult decât atât, cei doi fii rămași în viață Mircea și Radu convertindu-se la Islam în 1571.
Doamna Chiajna ajunge să aibă influență în Haremul Sultanului Murad al III-lea
Totuși, lovitura de grație a Doamnei Chiajna a reprezentat-o introducerea în haremul viitorului sultan Murad al III-lea, pe atunci succesor la tron, a Dobrei, fiica pe care nu i-a mai oferit-o de soție lui Despot Vodă. Murad s-a căsătorit cu ea, după ritual musulman în 1574, evenimentul ușurând situația familiei. Era o situație după modelul celei reușite de Hurrem cu Suleyman Magnificul în 1530.
Până la moartea sa, în 1589, Doamna Chiajna a reușit să dezvolte o manufactură de covoare și țesături, de pe urma căreia a trăit destul de bine, întrucât și-a permis un mormânt la Galata, în Constantinopol.
În cele două decenii de exil, Doamna Chiajna a încercat să urzească și planuri de înscăunare în Moldova și Țara Românească a unor pretendenți considerați buni de către ea, fără însă a avea succes.
Recomandările noastre
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.