Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” în care-i cerea lui Traian Băsescu intervenția în dosarul Patriciu și până luni, când i-a cerut lui Klaus Iohannis demiterea șefilor DNA și Înaltei Curți, Tăriceanu n-a învățat mare lucru. A schimbat doar modul de adresare: în bilețelul roz se adresa amical, convins că totul va rămâne între ”aliați”; în scrisoarea deschisă se adresează instituțional și decide să o facă publică. Fondul a rămas însă același. În ciuda frazelor sforăitoare pe care le rostogolește televizat, inadmisibil de agramat, despre statul de drept, Tăriceanu demonstrează că nu s-a obișnuit cu ideea că justiția trebuie să fie independentă.
Călin Popescu Tăriceanu profită politic de cazul impresionant al Marianei Rarinca, femeia care a fost achitată după ce a fost arestată șase luni sub acuzarea de șantaj la adresa președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cere demiterea Liviei Stanciu pentru că a făcut denunț, ca și când el și-ar fi dat demisia după ce Traian Băsescu a făcut public bilețelul prin care intervenea în sprijinul prietenului său sau după ce Monica Macovei a spus că a chemat-o la ordin când era ministru al Justiției. Nici după ce hotărârea Senatului în privința lui Dan Șova a fost declarată neconstituțională nu și-a dat demisia Tăriceanu, ba dimpotrivă. Pare să se războiască acum cu DNA, care-i cere într-un anumit termen documente de la Comisia pentru Regulament să vadă, probabil, de câte ori s-a discutat despre modificarea acestuia, deși niciodată nu s-a pus în acord cu Constituția, așa cum cerea Curtea Constituțională cu opt ani în urmă.
În lupta asta Tăriceanu nu e singur, ci îi are în spate pe sforarii care îl manevrează, dându-i doar impresia că e important. Au prins momentul, îi exploatează impactul emoțional și, aparent, atacă vârfurile a două instituții reprezentative în lupta anticorupție. Scopul demersului nu este, de fapt, demiterea Laurei Codruța Kovesi și a Liviei Stanciu, căci știu că acest lucru nu este posibil. Ei urmăresc și decredibilizarea celor doi magistrați, dar scopul primordial se arată deplin la finalul scrisorii adresate președintelui Iohannis: ”vă rugăm, Domnule Președinte, să vă alăturați neîntârziat și fără rezerve Parlamentului României în demersul acestuia de a modifica Codul de procedură penală în sensul eliminării arestului preventiv pentru infracțiunile comise fără violență și a înlocuirii prin ca precondiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale”. Adică, inițiativa legislativă a senatorului PSD Șerban Nicolae, adoptată tacit de Senat și aflată acum în dezbaterea Camerei Deputaților.
Faptul că Mariana Rarinca a fost arestată timp de șase luni este o dramă. Instanța a achitat-o. Evident, cele șase luni de arest nu-i mai pot fi înapoiate nicicum. E de înțeles că acest caz produce emoție, poate chiar revoltă. Cu libertatea unui om nu te poți juca. Faptul că acest caz e folosit politic este însă intolerabil. Pe de altă parte, într-o țară ca a noastră, în care mai toți liderii politici stau la pândă așteptând cea mai mică eroare pentru a mai da un brânci pe scări justiției, atât procurorii, cât și judecătorii trebuie să fie extrem de precauți când iau decizii de acest tip. Excesul de zel nu are ce căuta în sistemul judiciar. Acum, la Cotroceni nu se mai află un președinte dispus să se ia la trântă cu Parlamentul, atunci când vrea să strâmbe legi. Avem un președinte altfel, căruia președintele Senatului îndrăznește să-i scrie că prevederile din legea penală au devenit ”un flagel real ce distruge viața și încalcă demnitatea a mii de cetățeni obișnuiți”, iar despre magistrații care le aplică afirmă că au ”interese oculte”. Acțiunea e rapidă, strategia bine pusă la punct, lovitura poate fi fatală.
Joia trecută, Mihai Gâdea a avut-o invitată pe Mariana Rarinca în studioul Antena 3. După modul specific de a trata subiectul, a fost primul semn că va începe un demers cel puțin interesant al acestui post față de mai vechii clienți ai săi, magistrații. Rețeta e copy-paste după suspendarea președintelui Băsescu și demiterea membrilor CSM Cristi Dănileț și Alina Ghica. Câteva emisiuni, câteva declarații ale unor lideri politici care, pentru început, nu sunt tratate ca fiind deosebit de importante, ci doar, așa, în trecere. Urmează ediții speciale, susținerea asociaților profesionale, idei pentru petiții publice, mobilizări de stradă (dacă e nevoie), toate împachetate abil și servite publicului însetat de ”dreptate până la capăt”. Mircea Badea deja a lansat aseară ideea că ” în țări civilizate, asemenea decizii ar fi scos lumea în stradă, dar poate nu e târziu nici la noi”.
Ce a urmat după ce a devenit publică scrisoarea trimisă de Călin Popescu Tăriceanu președintelui Iohannis? A intervenit telefonic în emisiunea Danei Grecu Tăriceanu însuși. Misterios, n-a dezvăluit demersul pe care-l va face azi, în Senat, ”după ce va discuta cu colegii”. Moderatoarea a manifestat curiozitate. Tăriceanu n-a cedat, a creat suspans. Radu Tudor părea că știe și sugera ”să se creeze presiune publică”, ”să se apeleze la ministrul Justiției”. Altul venea cu ideea ”să fie o petiție susținută de către toți cetățenii acestei țări”... Tăriceanu și-a jucat rolul. Manevră politicianistă ambalată, ca atâtea altele, în hârtia poleită a susținerii cauzei unor oameni simpli, neajutorați. Înăuntru, darul otrăvit. Adaptând fraza lui Vergiliu, feriți-vă de Tăriceanu chiar și când vă face daruri! Nu plânge el de mila Marianei Rarinca, chiar dacă o invocă în scrisoarea către Iohannis. El e doar un paravan pentru puciștii care, simțind că șeful armatei e slab, tatonează terenul, apoi atacă la punct fix, pe mai multe flancuri. PSD n-a scos capul deocamdată din tranșee, dar e pe poziții. Va ieși la momentul potrivit. Victor Ponta e plecat din țară, la fel ca în ”marțea neagră”. L-a trimis sol pe Tăriceanu, în timp ce media de casă face zgomot. Puciștii din 2012, în marea lor majoritate, s-au regrupat, și-au schimbat tactica de luptă, nu și scopul: asaltul asupra instituțiilor de justiție care le pun probleme. Atunci au avut o tentativă eșuată. Acum o desăvârșesc. Iohannis are o reacție mult prea slabă comparativ cu gravitatea actelor ce se pregătesc.
Recomandările noastre
