Pentru claritate, când vorbesc despre socialişti mă refer la conglomeratul  economic, politic, administrativ, media, universitar, civic care imprimă direcţia de transformare a Occidentului. De exemplu, în materie de partide, aproape tot ce mişcă la un nivel cât de cât semnificativ în Europa, fie la putere fie în opoziţie. Fie socialiştii declaraţi ai lui Hollande, fie popularii doamnei Merkel, sau conservatorii lui Cameron. Financiar şi civic: Soroş şi puii lui.
O urmare neaşteptată a excesului de hormoni migratori din noaptea dintre ani (vă amintiţi Koln, Stuttgart, Dusseldorf, Helsinki etc., 31.12. 2015-01.01.2016) este pentru socialişti un fel de socialiasto-ghedon, echivalent cu a lua, de la propriile mâini, doi pumni de categoria grea unul în cap şi altul la ficat, plus de la propriile picioare două şuturi undeva sub centură.
Mai precis, un pumn şi un şut vin de la lupta socialistă pentru mişcarea feministă, adică pentru drepturile femeilor de a se îmbrăca dacă, cât şi cu ce vor, de a umbla treze, sau bete pe stradă, de a se culca pe stradă (nu sugerez că toate acestea s-au întâmplat în noaptea de Anul Nou) fără ca nimeni să le deranjeze, ofenseze, agreseze, violeze, de a întreţine relaţii sexuale oricând vor cu cine vor. Mai pe şleau, adică la fel ca bărbaţii.
Celălalt şut şi celălalt pumn vin de la partea socialistă cu drepturile refugiaţilor de a se duce oriunde vor şi de a fi primiţi cât mai bine posibil, mai ales în cazul în care acest oriunde este Europa, şi cu reprimarea ca rasism, fascism sau nazism a oricăror comentarii critice la adresa islamului şi a cetăţenilor musulmani.(Apropo de nazism, habar nu aveţi ce bine se înţelegeau liderii Frăţiei Musulmane cu Hitler şi cum apreciau reciproc!)
Evident că cele două nu sunt echivalente. Evident că femeile au dreptul de a face cele de mai sus. Evident că nu e neapărat feminin şi de calitate să le faci chiar pe toate. Dar mă rog, treaba fiecăruia cât timp nu-i afectează pe alţii şi cât stai prost cu respectul de sine (pe care te-au învăţat tot socialiştii să nu-l ai).
Agresiunile sexuale şi jafurile asociate din noaptea de Anul Nou au arătat brusc că puse în aceeaşi oală, feminsimul şi islamismul dau o reacţie exotermică. Este evident că cele două săbii nu intră în aceeaşi teacă. Şi, sunt pe cale să descopere tovarăşii roşii,  nu sunt singurele idealuri socialiste care împreunate devin explozive . De ce? Păi să vedem.
În islam locul femeii în familie şi societate este cu totul altul. Femeile au dreptul aibă un singur soţ (el, patru soţii). Vârsta căsătoriei, în general, cea a pubertăţii. Violul nu poate fi dovedit decât dacă cineva depune mărturie că a văzut direct penetrarea femeii violate. Fetele moştenesc jumătate faţă de băieţi. Mărturia în tribunal valorează tot jumătate faţă de a unui bărbat. Tot jumătate de pedeapsă primeşte un bărbat dacă omoară o femeie fără motive date de Sharia. Coranul spune că o femeie neascultătoare trebuie întâi certată, apoi lăsată să doarmă singură, apoi bătută. Femeia trebuie să se îmbrace decent şi modest. Cele mai multe sisteme legale islamice definesc modestia veşmintelor în public ca fiind acoperirea întregului trup cu excepţia feţei şi a palmelor. Adulterul se pedepseşte cu moartea. Există şi zone islamice mai soft, dar tendinţa generală, şi, cum am mai spus, cea europeană este, ca răspuns la agresiunea occidentală a dizolvării identităţii, către radicalizare. Normal şi ca primă manifestare a cuceritorilor: cel puţin pentru o perioadă de început, până la consolidare, teroare maximă.
Dar durerea de cap nu se termină aici;  chestia cu femeile e doar o parte. O bubă şi mai mare au însă socialiştii cu LGBTismul.
În numai 20 din 57 de state cu majoritate musulmană homosexualitatea nu este interzisă. În Afganistan, Brunei, Iran, Mauritania, Nigeria, Arabia Saudită, Sudan şi Yemen homosexualitatea se pedepseşte cu moartea. În alte state se pedepseşte cu închisoarea sau cu biciurirea în public. Dar atenţie, pentru toate mişcările islamiste, de la Frăţia Musulmană la Statul Islamic, pentru salafiştii şi wahabiştii Arabiei Saudite din Europa şi din întreaga lume (Arabia Saudită este principalul susţinător al organizaţiilor islamiste şi moscheilor din lumea occidentală), urmarea este moartea sau biciuirea grea. Mai mult chiar, musulmanii care susţin mişcările LGBT au fost declaraţi apostaţi şi condamnaţi la moarte.
Cât despre fanteziile recente ale Occidentului cu căsătoriile homosexuale, omul care îşi schimbă genul şi sexul o dată cu ciorapii, femeia cu barbă şi bărbatul cu sâni, nici vorbă, în afara Albaniei, Ciprului de Nord şi a Kosovo-ului, care au legi împotriva discriminării lgbt-iştilor. Pentru a nu-i pedepsi cu moartea, după lege, mai înţelegător, Iranul le dă voie bărbaţilor homosexuali pasivi să-şi schimbe sexul, aşa că are cel mai mare număr de operaţii de schimbare de sex din întreaga lume.
Acum înţelegeţi de unde durerea socialistului? Vizualizaţi cam care ar fi temele pentru acasă ale lgbt-iştilor într-o Europă islamizată, după toate probabilităţile, cu un islam mai curând radical decât liberal? Cam cum şi-ar pierde unii suflul, cum ar şuiera bicele, cam ce sclavi drăgălaşi şi/sau prostituate ar deveni femeile şi cei cu fanteziile în dezordine? Ce ne facem? – încep unii să se întrebe. Cu cine mergem? Aoleo, o greşirăm – zic alţii. Mai precis toţi cei care nu ştiu MARELE PLAN. Dar despre acesta din urmă la timpul potrivit în serialul Apocalipsa Europei.
Acest material poate fi considerat o anexă a serialului.
PS – Că e derută printre socialişti o arată şi lipsa, din lista de comentatori ai episodului 5 al serialului mai sus amintit, a contestatarilor, denigratorilor, jignitorilor, zeflemitorilor şi injurioşilor de serviciu.

 

Te-ar putea interesa și: