Fabuloasa poveste a casei OCUPATE de ROMI şi a MUSULMANILOR ARESTAŢI pentru că au eliberat-o

Fabuloasa poveste a casei OCUPATE de ROMI şi a MUSULMANILOR ARESTAŢI pentru că au eliberat-o

Un eveniment petrecut săptămâna aceasta în Franţa demonstrează prăbuşirea statului modern şi întoarcerea la regulile Evului Mediu.

Un editorial semnat de avocatul francez Guillaume Jeanson în Le Figaro.

„Când justiţia este incoerentă, se ajunge la folosirea forţei.” Această frază, postată şi repostată de nenumărate ori pe Twitter, a fost comentariul la un video înregistrat miercuri seara şi care a devenit viral: este vorba de expulzarea în forţă a unei case din Val d’Oise, ocupată ilegal de nişte romi.

Această frază sună ca un slogan îngrijorător, dat fiind că miercuri seara am fost la un pas de o nenorocire. Însă ea sună şi ca un avertisment, pe care autorităţile ar face bine să-l asculte cu atenţie înainte de a se produce o dramă.

Ne puteți urmări și pe Google News

Ce s-a întâmplat? Youcef, un pensionar de 76 de ani, deţine o casă în care nu locuieşte în mod regulat. Într-o zi este contactat de către poliţie care îl informează că această casă i-a fost ocupată.

Omul merge la faţa locului şi constată că în casa lui s-au instalat 16 romi. Observă degradări mari ale locuinţei şi faptul că mai multe obiecte lipsesc. Le cere ocupanţilor să plece. Aceştia însă, pentru a-şi justifica refuzul, şi fini cunoscători ai unei legi care îi protejează, îi arată triumfali un bon care dovedea livrarea unei pizza la această adresă. Fiind în casă de mai mult de 48 de ore, poliţia nu îi poate evacua.

Youcef nu are de ales şi începe un maraton judiciar. Cheltuieşte 1500 de euro pentru un proces de evacuare. O procedură spinoasă cu numeroase etape şi calendar aleatoriu.

Reţelele sociale se înroşesc: cum este posibil ca legea să-i protejeze cu atâta mărinimie pe cei care violează cu seninătate domiciliul altuia? Iar o parte a presei se face ecoul îngrijorării vecinilor care se plâng de îndoielnica sărăcie a invadatorilor ale căror limuzine sunt parcate în faţa casei ocupate.

În regiunea lyoneză, alarma se dă pe internet. O persoană influentă pe reţelele de socializare intră în luptă de partea bătrânului păgubit: el ia legătura cu tinerii din cartierul unde se află casa ocupată.

Se organizează o descindere: miercuri seara, un grup de oameni înarmaţi pătrunde în casă şi strigă: „Hai, ieşiţi, căraţi-vă, aveţi două minute!” Romii pleacă şi cheamă poliţia. Afacerea se transformă în comedie. Poliţia, neavând puterea de a-i evacua pe romi, care ocupau ilegal casa unui pensionar, îi reţine pe cei care i-au gonit din casa omului.

O lege din 24 martie 2014, conţine articolul 226-4-2 care sună aşa: „Faptul de a forţa un terţ să părăsească un loc unde locuieşte fără a avea concursul statului, în condiţiile prevăzute de articolul L. 153-1 din codul de procedură civilă de executare, cu ajutorul unor manevre, ameninţări, acte de violenţă redusă sau constrângeri, se pedepseşte cu trei ani de închisoare sau cu amendă de 30.000 de euro.”

Să lăsăm însă dreptul şi să revenim la fapte, aşa cum sunt ele relatate de ziarul Le Parisien: „Cu toţii povestesc, şi o dovedeşte şi înregistrarea video, că poliţia a intervenit pentru a reţine mai mulţi tineri. Atunci romii au revenit în casă. ‘Erau vreo cincisprezece în casă, însă au sunat după ajutor’, povesteşte cineva. Romii sunt cu toţii vreo 40. Ţin mâinile strecurate în haine, pentru a arăta că au arme. De partea cealaltă, tinerii au propriile mijloace de intimidare: puşti cu aer comprimat, pistoale Tokarev, câini.”

Din fericire, pentru moment, lucrurile par să se fi liniştit oarecum. A fost evitată o baie de sânge şi Youcef pare să-şi fi recuperat casa, spre marea bucurie a vecinilor. Însă când vor înţelege guvernanţii noştri unde duc renunţările lor succesive?

Trebuie să evocăm aici ceea ce filosofii din Veacul Luminilor numeau statul natural. Un stat definit de filosoful John Locke ca „absenţa superiorului comun care să reglementeze diferendele noastre”. Adică o situaţie în care indivizii nu pot conta decât pe propriile lor forţe pentru a-şi apăra ceea ce au mai preţios, mai ales vieţile şi bunurile lor.

„Când justiţia este incoerentă, se ajunge la folosirea forţei.” Da, acest slogan este îngrijorător, căci el anunţă, în condiţiile dezertării statului, în condiţiile impotenţei unei justiţii discreditate de lentoarea şi eşecurile deciziilor sale, această situaţie care este sau care devine rapid, pentru filosof, un război al tuturor contra tuturor. Căci, atunci când oamenii acţionează după bunul lor plac, ei „nu respectă cu stricteţe regulile de echitate şi justiţie”. Căci, pentru a ieşi din această situaţie detestabilă în care viaţa omului este „scurtă, mizerabilă şi brutală”, indivizii trebuie să accepte să înceteze să-şi facă dreptate singuri şi să încredinţeze apărarea vieţilor şi bunurilor unei autorităţi publice, care are mijloacele de a impune deciziile sale celor recalcitranţi. O autoritate pe care o numim Stat.

Atunci când autorităţile statale dispar sau se arată slabe o perioadă îndelungată, apare ceea ce criminologul canadian Maurice Cusson numeşte „solidaritatea vindicativă”: datoria, necesitatea de a fi solidar cu „clanul” tău – familia, corporaţia, vecinii etc. – pentru a-ţi apăra viaţa, bunurile, onoarea.

Criminologul canadian subliniază că în acest mod, de-a lungul întregului Ev Mediu, perioadă în cursul căreia autorităţile statale erau slabe, majoritatea omorurilor erau săvârşite în grup, în vreme ce în zilele noastre omuciderile sunt aproape întotdeauna o afacere în care nu sunt implicaţi decât asasinul şi victima.

De-a lungul întregului Ev Mediu, rata omuciderilor era mult mai ridicată decât astăzi. De ordinul a 40 la suta de mii de locuitori la sfârşitul secolului XV, faţă de 1 la suta de mii astăzi. Deoarece, vai, solidaritatea vindicativă este însoţită adesea de vendetta, ciclul fără sfârşit al răzbunării şi represaliilor.

La acest lucru am asistat miercuri seara, la Val d’Oise: revenirea „solidarităţii vindicative”. O solidaritate pe care unii o vor pune pe seama relaţiilor comunitare. Însă o solidaritate care trădează cu siguranţă slăbirea Statului şi prăbuşirea autorităţii sale.

NOTA EVZ: Youcef şi majoritatea tinerilor care i-au evacuat pe romi din casa ocupată abuziv sunt musulmani. O ciocnire inedită în Occidentul zilelor noastre.