Exclusiv. Noroiul, cea mai eficientă armă împotriva tancurilor lui Putin. Cum se pregătesc Polonia și Finlanda de o confruntare cu Rusia. Lecția ucraineană de la Irpin

Noroiul, sau inundarea câmpurilor, devine strategia generală de apărare împotriva tancurilor rusești. Polonia și Finlanda fac planuri care par venite dintr-un alt secol, de pe vremea bunicii. Dar care și-au dovedit eficiența în Ucraina.

În februarie 2022, când trupele ruse înaintau spre Kiev, consultantul militar Oleksandr Dmitriev a propus o soluție neortodoxă: să arunce în aer barajul de pe râul Irpin și să readucă la viață lunca mlăștinoasă drenată în epoca sovietică. „Se transformă într-o mocirlă de nepătruns”, spune el. Comandamentul i-a dat undă verde, iar imaginile cu tancuri rusești înțepenite în noroi au făcut înconjurul lumii. „În principiu, asta a oprit atacul din nord”, afirmă Dmitriev.

Trei ani mai târziu, acea acțiune disperată inspiră state de pe flancul estic al NATO să analizeze restaurarea propriilor turbării, corelând două obiective care adesea concurează pentru atenție și finanțare: apărarea și clima. Argumentul este dublu: mlaștinile saturate de apă blochează tehnica grea, iar smârcurile bogate în turbă captează dioxid de carbon.

Turbăria (mlaștina, smârcul sau tinovul) este un biotop caracterizat printr-un teren umed mlăștinos, un loc mocirlos (acoperit cu vegetație), un ochi de apă pe un teren mlăștinos. Din punct de vedere al reliefului, turbăria (mlaștina) se formează într-o depresiune de teren, fără scurgere, pe care se adună și stagnează apa într-un strat subțire, deseori nepermanent.

Noi obligații pentru aruncarea deșeurilor. Amenzile pot ajunge până la 40.000 de lei

Motivul pentru care TVR nu a negociat cu Antena 1 drepturile de televizare ale CM din 2026

Noroiul, noua vedetă a apărării împotriva tancurilor

Știința este clară: mlaștinile acoperă circa 3% din suprafața planetei. Dar stochează o treime din carbonul terestru — de două ori cât pădurile. Când sunt drenate, însă, eliberează gaze cu efect de seră și devin traversabile pentru vehicule. La nivel global, 12% din mlaștini sunt secate și produc aproximativ 4% din poluarea climatică.

În UE, jumătate din mlaștini sunt afectate, în principal din cauza desecării pentru agricultură; în 2022, statele membre au raportat 124 de milioane de tone emisii din turbării drenate, aproape cât emisiile anuale ale Olandei.

Finlanda și Polonia spun că explorează activ refacerea mlaștinilor ca măsură cu utilizare dublă. Proiectul polonez „Eastern Shield”, de 10 miliarde zloți, include formarea turbăriilor și împăduriri de frontieră. „E o situație win-win”, afirmă Tarja Haaranen, director general în Ministerul Mediului din Finlanda. Deputatul finlandez Pauli Aalto-Setälä a depus deja o moțiune pentru reconstrucția turbăriilor „pentru climă și pentru a îngreuna traversarea” la granița estică.

Un plan ingenios, stimulat de legislația europeană

Peisajul mlăștinos se întinde exact acolo unde NATO e mai expusă. Politico identifică o zonă vastă: de la Arctica finlandeză, prin statele baltice, până în estul Poloniei. Terenul saturat e o capcană mortală: anul acesta, patru militari americani au murit în Lituania după ce vehiculul lor blindat a intrat într-o mlaștină.

Noua Lege europeană a refacerii naturii cere reabilitarea a 30% din turbăriile degradate până în 2030 și 50% până în 2050, iar guvernele au termen până în septembrie 2026 pentru planuri naționale.

Obstacolele rămân: opoziția locală, interesele agricole și nevoia de compensații pentru fermieri. Chiar și așa, ecologiști și strategii militari văd o oportunitate rară. „Prin suprasaturare cu apă și îngreunarea traversării, e relativ rapid și direct”, spune ecologul polonez Wiktor Kotowski. Concluzia lor: natura poate deveni aliat strategic — dacă Europa planifică din timp, nu sub presiunea invaziei.