Exclusiv. Energia nu se ieftinește automat. Mecanismele invizibile din spatele facturii

În teorie, relația pare simplă. Atunci când produci mult, prețul ar trebui să scadă, iar când produci puțin, prețul ar trebui să urce. În practică, piața energiei electrice funcționează după reguli mult mai complexe, iar diferențele dintre nivelul producției și nivelul prețului sunt explicate de arhitectura tranzacțiilor, de așteptările actorilor din piață și de limitele fizice ale sistemului energetic.

Într-un interviu pentru Evenimentul Zilei despre dezechilibrele dintre preț și producție, Corneliu Bodea explică de ce „prețul nu urmează automat volumul total produs” și unde se află, de fapt, tensiunile reale din sistem.

Corneliu Bodea este un antreprenor din domeniul energiei, cunoscut mai ales pentru activitatea sa în zona serviciilor pentru sectorul energetic și pentru implicarea în organizații de business.

Două piețe, două logici

„Trebuie să înțelegem următoarele lucruri: există mai multe piețe de energie dar dintr-un punct de vedere există 2 piețe: piața spot (PZU) și piața la termen”, spune Corneliu Bodea.

Când ar urma să se mute Nicușor Dan într-o vilă de protocol a statului. Calculele președintelui

Mircea Lucescu a rămas selecționer după ce a prezentat o adeverință medicală din Belgia. Răzvan Burleanu: Am procedat corect

Piața pentru Ziua Următoare (PZU) este segmentul unde energia se tranzacționează cu livrare a doua zi, iar prețul se formează pe baza cererii și ofertei din intervale orare. 

Corneliu Bodea, un antreprenor din domeniul energiei (sursă foto: CNR-CME)

Este o piață extrem de sensibilă la variații de consum, la condiții meteo și la indisponibilități tehnice. În România, această piață este operată de Operatorul Pieței de Energie Electrică și de Gaze Naturale din România (OPCOM).

Pe de altă parte, piața la termen presupune contracte încheiate pentru perioade viitoare, luni sau ani, și are rolul de a asigura predictibilitate. În acest caz, prețurile reflectă anticipații referitoare la evoluția consumului, a producției, a costurilor combustibililor și a reglementărilor.

Această dublă structură explică de ce percepția publică, „avem producție mare, deci ar trebui să fie ieftin”, nu se suprapune mereu peste realitate.

Prețul și volumul

„Prețul crește întotdeauna în legătură cu un volum produs insuficient”, explică Corneliu Bodea pentru Evenimentul Zilei. 

Însă insuficiența nu este doar una prezentă, ci și anticipată, menționează el. „Prețul mai crește speculativ pe așteptarea că volumul nu va fi suficient și sunt traderi care vin și supralicitează”, completează antreprenorul.

În acest fel, piața reacționează nu doar la ceea ce există, ci și la ceea ce se crede că va exista. Dacă există temeri ce fac referire la o perioadă cu vânt slab, secetă sau opriri de capacități convenționale, prețurile pot crește înainte ca deficitul să apară efectiv.

Arhitectura pieței vs. realitatea fizică

Corneliu Bodea a vorbit apoi despre cât ține problema de designul pieței și cât de structura sistemului energetic. „Problemele care stau la baza creșterii prețurilor la energie sunt generate atât de arhitectura pieței, cât și de aspecte structurale ale sistemului energetic”, a specificat antreprenorul.

La nivel de arhitectură, el vorbește despre elemente precum „lipsa lichidității, absența unor instituții de garantare și reglementările ce stau la baza tranzacțiilor”. 

O piață cu lichiditate scăzută este mai volatilă, conform declarațiilor sale. Câțiva participanți pot influența semnificativ prețul. În lipsa unor mecanisme solide de garantare și echilibrare, riscul se traduce în prime de preț.

Producția și cererea

Pe de altă parte, există constrângeri structurale, a mai punctat specialistul. „Lipsa capacității de producție la nivelul cererii, organizarea producției pe tip de sursă, sau să spunem tehnologie, reprezintă probleme de structură a industriei”, a declarat Corneliu Bodea. 

România a cunoscut în ultimii ani o creștere accelerată a proiectelor regenerabile, în special eolian și solar. Însă aceste surse sunt variabile. 

Producția lor depinde de condiții meteorologice, iar lipsa vântului sau a soarelui poate crea goluri bruște în ofertă. Dacă sistemul nu dispune de suficiente capacități flexibile pentru a compensa rapid, prețul reacționează imediat.

Regenerabilele și testul echilibrării

Pe fondul noilor investiții în energie verde, trebuie cercetat dacă în România se integrează noile capacități fără a amplifica dezechilibrele. „Sistemul energetic va fi pus la grea încercare pentru a echilibra volumul extrem de mare al surselor de producție regenerabile”, a subliniat antreprenorul. 

„Dar are capacitatea”, spune el, „beneficiind de aportul pe care îl poate aduce Hidroelectrica în acest sens”, afirmă Corneliu Bodea.

Compania menționată de el, Hidroenergia, are un avantaj esențial, anume flexibilitatea. Centralele hidro pot crește sau reduce rapid producția, ceea ce compensează variațiile din eolian sau solar. Totuși, această flexibilitate nu este nelimitată, mai ales în perioade de secetă.

Lipsește flexibilitatea?

„Ceea ce ne lipsește în acest moment este flexibilitatea. Capacități de producție care pot opri și porni în timp scurt cum sunt sursele de stocare (inclusiv Hidro), centrale pe gaz”, avertizează Corneliu Bodea.

Specialistul menționează și un proiect important și menționează că „avem în construcție centrala de la Mintia care poate juca un rol important în rezolvarea acestor dezechilibre”. 

Noua centrală pe gaz de la Centrala Mintia ar urma să ofere capacitate rapid mobilizabilă, esențială într-un sistem dominat tot mai mult de regenerabile.

Energie electrică. Sursă foto: Freepik

Rețelele, veriga vulnerabilă

Cea mai mare vulnerabilitate a sistemului nu este însă producția, explică Corneliu Bodea, ci infrastructura.

„Cea mai mare vulnerabilitate a sistemului energetic o reprezintă rețelele de transport și de distribuție. Investițiile semnificative făcute în producție în prezent, preponderent în producție din surse regenerabile, au nevoie de rețele electrice mult mai dezvoltate atât ca arhitectură cât și ca tehnologie”, a punctat antreprenorul.

Energia regenerabilă este adesea produsă departe de centrele de consum. Fără rețele moderne, capabile să gestioneze fluxuri bidirecționale și volume fluctuante, apar blocaje. Capacități noi rămân neconectate sau funcționează sub potențial.

În acest context, Comisia Europeană a estimat necesitatea unor investiții masive. „Este motivul pentru care CE a propus investiții de 1,2 trilioane de euro până în 2040, din care peste 700 numai în rețele de distribuție”, subliniază Corneliu Bodea.

Ce ar reduce cu adevărat dezechilibrele?

Când vine vorba de soluția cea mai eficientă, spune antreprenorul, „este nevoie de toate cele enumerate și cred că este foarte important să se înțeleagă acest lucru”. 

„Nici stocarea, nici producția flexibilă, nici cele mai dezvoltate rețele nu pot rezolva problema dezechilibrelor, dacă vrem să folosim la maximum producția din surse regenerabile”, a mai afirmat specialistul.

Mesajul este unul sistemic, acela că nu există o soluție unică. Stocarea ajută la mutarea energiei din orele de supraproducție în cele de vârf de consum. 

Centralele flexibile asigură reacție rapidă. Rețelele inteligente permit gestionarea eficientă a fluxurilor. Însă doar împreună pot crea un echilibru stabil.

Ce este important? 

„Este foarte important să investim în stocare, în producție flexibilă și în rețele inteligente”, conchide antreprenorul.

Într-o piață energetică aflată în tranziție accelerată, unde presiunea decarbonizării se întâlnește cu realitățile fizice ale infrastructurii, prețul nu mai este doar o expresie a volumului produs. 

Este rezultatul unui echilibru fragil între anticipații, reguli de piață și limite tehnologice. Iar România, asemenea întregii Europe, se află în plin proces de recalibrare a acestui echilibru.